OSCE a publicat Raportul privind crimele urii

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)analizează anual ca parte a mandatului său referitoare la Dimensiunea Umană anumite tipuri de încălcări ale drepturilor omului şi ale minorităţilor care sunt considerate ca având potenţial de a constitui surse pentru conflicte sau insecuritate în zona OSCE. Una dintre temele majore de interes ale OSCE în ultimii ani este cea a infracţiunilor urii şi a felului în care statele membre (inclusiv România) au dezvoltat mecanisme pentru sancţionarea faptelor de discriminare sau cu intenţie discriminatorie care au caracter penal. Raportul publicat în octombrie de OSCE privind crimele urii- incidente şi răspunsuri în statele OSCE oferă o analiză comparativă a mecanismelor de sancţionare a crimelor urii prin instrumente penale în state cu tradiţii juridice diferite, care diferă din punct de vedere cultural (şi chiar şi ideologic).

În ceea ce priveşte România, datele incluse în raport sunt extrem de interesante nu numai pentru că oferă o radiografie a nivelului de intervenţie a autorităţilor române în combaterea rasismului, xenofobiei, anti-semitismului sau homofobiei, ci şi pentru că datele utilizate sunt puse la dispoziţie de autorităţi (Ministerul de Justiţie şi al Libertăţilor Cetăţeneşti fiind punctul de contact). Acestea sunt aşadar datele oficiale pentru România anului 2007:

1. IGPul nu a înregistrat niciun caz referitor la crimele urii; CSMul a identificat 9 cazuri de abuz în serviciu cu încălcarea unor drepturi, 2 persoane au fost condamnate la închisoare în timp ce în alte 7 cazuri executarea pedepsei a fost suspendată; OUG 31 din 2001 (interzicerea unor organizaţii şi simboluri cu caracter fascist, rasist, sau xenofob a fost folosită în 9 cazuri însă în 3 dintre acestea au fost înregistrate excepţii, în timp ce în celelalte 6 cazuri s-au dat soluţii de neînceperea urmăririi penale.


2.Raportul menţionează abuzul poliţienesc îndreptat împotriva comunităţilor de romi (cazul de la Zanea din iulie 2007 este citat) precum şi realizarea de percheziţii fără mandat şi utilizarea forţei în mod excesiv în cazul romilor

3. Raportul înregistrează şi actele de agresiune iniţiate de contestatarii Marşului Diversităţii şi menţionează cele 48 de amenzi aplicate tinerilor care au încercat să atace participanţii la pride. Cu această ocazie aflăm şi că 6 persoane au fost anchetate (4 pentru posesia şi utilizarea de petarde şi 2 pentru tulburarea ordinii publice) şi că în toate cele 6 cazuri procuratura a decis neînceperea urmăririi penale. Raportul nu menţionează însă nici eşecul autorităţilor în identificarea agresorilor fotografiaţi şi înregistraţi în metroul bucureştean în timp ce loveau 6 tineri care participaseră la marş şi nici lipsa de reacţie a autorităţilor în legătură cu parada de simboluri şi slogane legionare din timpul marşului normalităţii în organizarea Noii Drepte, fapte sancţionabile conform OUG 31 din 2001.


4.Raportul menţionează incidente în care poliţia a hărţuit, insultat sau reţinut ilegal persoane LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transgender) sau în care au fost organizate raiduri îm locuri de întâlnire ale acestor persoane.


5. În ceea ce priveşte derapaje ale personalităţilor publice sau discurs cu caracter discriminator, raportul menţionează numai momentul Ţigancă împuţită.

Concluziile care se pot trage din analiza acestor date oficiale (fie ele şi incomplete) sunt că este nevoie ca forţele de poliţie (şi de jandarmi) trebuie să participe la cursuri de formare pentru a putea identifica şi interveni în cazul infracţiunilor urii, pentru a putea relaţiona cu grupurile vulnerabile şi că implementarea legislaţiei privind combaterea discriminării şi a infracţiunilor bazate pe ură se poate realiza prin pregătirea autorităţilor responsabile (jandarmi, poliţişti, procurori, magistraţi, personal al CNCD), în vederea identificării faptelor care au la bază prejudecăţi şi intenţii discriminatorii, a iniţierii de investigaţii în astfel de cazuri şi a sancţionării acestora