Decizia CEDO referitoare la prezenţa crucifixului în şcolile publice

Prezenţa icoanelor şi a altor însemne religioase în spaţiul public e un subiect sensibil care a adus notorietate Consiliului Naţional petnru Combaterea Discriminării în urmă cu un an. După înfierbântatele campanii pro şi contra generate de hotărârea dată de CNCD în cazul plângerii depuse de Emil Moise în legătură cu prezenţa icoanelor în sala de curs a fiicei sale, subiectul nu a mai ţinut prima pagină a ziarelor. Decizia curajoasă a CNCD a fost atacată în instanţă şi demontată,raţionamentul juridic al instanţei fiind neconvingător. Cazul e acum la Strasbourg, în faţa CEDO şi un prim semnal în legătură cu decizia pe care o va lua Curtea e dat de un caz decis ieri în legătură cu o plângere similară venită din Italia.

In Lautsi v. Italia (Appl.no. 30814/06), o mamă ai cărei copii în vârstă de 11 şi 13 ani invata la o scoala publica unde in toate clasele exista cate un crucifix a reclamat ca prezenta crucifixului este contrara principiului laicitatii. Similar cu raspunsul MEC din cazul Moise, ministerul italian al educatiei a elaborat un ordin prin care recomanda mentinerea crucifixelor iar in instanta, guvernul a sustinut ca prezenta crucifixului
este normala, acesta fiind nu doar un simbol religios, ci si un simbol al
statului. Ca si justitia romana, justitia italiana a respins reclamatia doamnei Lautsi, argumentand ca crucifixul este "un simbol al istoriei si al culturii italiene si, pe cale de consecinta, al identitatii nationale". Acelasi argument a fost invocat de agentul guvernamental italian si in fata CEDO.

Judecatorii de la Strasbourg au considerat insa ca un crucifix poate fi
interpretat de elevi drept un simbol religios, care poate fi deranjant
pentru copiii de alta religie sau pentru atei.

Curtea a decis in unanimitate ca practica prezentării în şcolile publice a unor simboluri religioase constituie o încălcare a libertăţii religioase (Art. 9 CEDO) precum şi a dreptului la educaţie (Art. 2 din Protocolul 1) şi a decis ca reclamanta trebuie sa primeasca despagubiri de 5.000 de euro ca daune morale.


Iată cele 2 paragrafe cheie ale deciziei:

55. La présence du crucifix peut aisément être interprétée par des élèves de tous âges comme un signe religieux et ils se sentiront éduqués dans un environnement scolaire marqué par une religion donnée. Ce qui peut être encourageant pour certains élèves religieux, peut être perturbant émotionnellement pour des élèves d'autres religions ou ceux qui ne professent aucune religion. Ce risque est particulièrement présent chez les élèves appartenant à des minorités religieuses. La liberté négative n'est pas limitée à l'absence de services religieux ou d'enseignement religieux. Elle s'étend aux pratiques et aux symboles exprimant, en particulier ou en général, une croyance, une religion ou l'athéisme. Ce droit négatif mérite une protection particulière si c'est l'Etat qui exprime une croyance et si la personne est placée dans une situation dont elle ne peut se dégager ou seulement en consentant des efforts et un sacrifice disproportionnés.

56. L'exposition d'un ou plusieurs symboles religieux ne peut se justifier ni par la demande d'autres parents qui souhaitent une éducation religieuse conforme à leurs convictions, ni, comme le Gouvernement le soutient, par la nécessité d'un compromis nécessaire avec les partis politiques d'inspiration chrétienne. Le respect des convictions de parents en matière d'éducation doit prendre en compte le respect des convictions des autres parents. L'Etat est tenu à la neutralité confessionnelle dans le cadre de l'éducation publique obligatoire où la présence aux cours est requise sans considération de religion et qui doit chercher à inculquer aux élèves une pensée critique.

La Cour ne voit pas comment l'exposition, dans des salles de classe des écoles publiques, d'un symbole qu'il est raisonnable d'associer au catholicisme (la religion majoritaire en Italie) pourrait servir le pluralisme éducatif qui est essentiel à la préservation d'une « société démocratique » telle que la conçoit la Convention, pluralisme qui a été reconnu par la Cour constitutionnelle en droit interne.


Italia a anunţat deja că solicită reluarea cauzei în faţa Marii Camere, ziarele italiene şi internaţionale remarcând o efervescenţa reacţiilor pe această temă. Dat fiind faptul că decizia a fost una unanimă în mod normal cererea de reconsiderare nu va fi admisă, subiectul este însă unul sensibil pentru multe state şi extrem de ideologic. Dacă recursul nu este admis în următoarele trei luni, decizia va fi definitivă.

Acestea fiind spuse, cum se poate ajunge la o soluţionare amiabilă în cazul plângerii depuse la CEDO de Emil Moise? Soluţii ar fi: de exemplu recent adoptatul Cod al Educaţiei din Bulgaria care interzice expres prezenta simbolurilor religioase în afara orelor de religie sau normele adoptate în comunitatea flamandă luna trecută. On va voir...