Raportul anual Amnesty International - discriminarea persistă faţă de romi, persoanele cu dizabilităţi şi LGBT

In raportul proaspăt lansat de Amnesty International sunt menţionate mai departe alegaţiile referitoare la implicarea României în programul secret al CIA de detenţie, precum şi cazuri de rele tratamente, utilizarea excesivă a forţei şi utilizarea ilegală a armelor de foc, de cele mai multe ori victimele fiind romi, discriminarea împotriva romilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a minorităţilor sexuale.

Raportul arată că discriminarea împotriva romilor săvârşită atât de autorităţi cât şi de public este mai departe larg răspândită. Se afirmă că: "autorităţile au eşuat în luarea de măsuri adecvate pentru combaterea discriminării şi oprirea violenţei împotriva romilor." Raportul menţionează eşecul în îndeplinirea obligaţiilor care decurg din cazurile CEDO referitoare la actele de violenţă colectivă împotriva romilor din Hădăreni, Plăieşi şi Caşinu Nou.

Discriminarea împotriva minorităţilor sexuale, precum şi organizarea marşului diversităţii în 2008 sunt de asemenea menţionate.

Actele de violenţă împotriva romilor din Bolintin Deal la CEDO

CEDO a publicat azi o decizie importantă pentru o comunitate curajoasă, pentru un activist tenace şi pentru aceia dintre noi pentru care numele Hădăreni, Plăieşii de Sus, Caşinu Nou, Kogălniceanu, Bolintin Deal înseamnă ceva mai mult decât simple repere geografice şi o hotărâre tristă ca argumentare pentru CEDO. Tănase şi alţii c. Romania (no. 62954/00) sunt cei 24 de aplicanţi romi care au locuit în Bolintin Deal şi ale căror case au atacate şi arse de o masă de 2000 de justiţiari în aprilie 1991. In faţa violenţei colective, aplicanţii şi-au părăsit casele iar proprietăţile lor au fost distruse. Procedurile care au urmat în faţa instanţelor româneşti au fost lungi şi inutile şi din păcate, aceiaşi soartă a avut-o şi plângerea lor la CEDO prin care au invocat încălcarea articolului 3 (interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane şi degradante), a articolului 6.1 (accesul la justiţie în termen rezonabil), articolul 8 privind dreptul la viaţă privată, articolul 13 şi articolul 1 din Protocolul 1 referitor la dreptul la proprietate dar şi articolul 14 care interzice discriminarea. Cum autorităţile au declarat că recunosc faptul că evenimentele la care se referă petiţia constituie încălcări ale articolelor 3, 6, 8, 13 şi 14 ale Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului 1. Pe modelul Moldovan , Gergely şi Kalanoyos, guvernul şi-a asumat obligaţia de a plăti daune şi de a adopta toate măsurile necesare pentru a garanta că drepturile lor vor fi respectate în viitor. Curtea a luat act de declaraţia guvernului şi, în ciuda protestului victimelor, a decis ca în baza articolului 37 să radieze (scoată de pe rol) cauza considerând că nu mai e necesară examinarea plângerii.
Sunt trei lucruri care lipsesc din decizie:
1. Declaraţia guvernului e lipsită de elementele concrete ale unei veritabile reparaţii şi angajamentul sună retoric şi ireal,
2. Acordul victimelor lipseşte cu desărşire, Curtea declarând că pur şi simplu nu mai e necesară examinarea plângerii fără consimţământul acestora, ceva ce în dreptul naţional ar fi considerat denegare de dreptate,
3. Experienţa din cauza Moldovan c. Romania menţionată ca model de către Curte şi de către autorităţi este de fapt un uriaş insucces, situaţia de pe teren din Hădăreni arănd că angajamentele asumate de Guvern şi în faţa CEDO şi prin HG din păcate nu au nicio valoare.

Diversitate religioasa si anti-discriminare la Timisoara

Institutul Intercultural Timişoara organizează în 25-26 mai 2009, la Casa Tineretului, str. Arieş nr. 19 workshop-ul cu titlul „Diversitate religioasă şi anti-discriminare”.

În cadrul acestui workshop va fi abordata tematica educaţiei pentru diversitate şi anti-discriminare: recunoaşterea şi respectarea diversităţii, confruntarea prejudecăţilor şi discriminării, dezvoltarea de abilităţi interculturale.

Metodologia folosită este o metodologie participativă şi interactivă, bazată pe experienţele participanţilor şi acordând o importanţă deosebită situaţiilor reale întâlnite în practică

Obiectivele specifice ale workshop-ului sunt:
-Sensibilizarea participanţilor cu privire la unicitatea identităţii religioase a fiecărui individ;
-Facilitarea dialogului şi împărtăşirea experienţelor în domeniul religiei şi culturii;
-Creşterea înţelegerii praticipanţilor privind conceptele şi aspectele legate de diversitatea religioasă;
-Dezvoltarea abilităţii participanţilor de a recunoaşte manifestările contemporane ale stereotipurilor, prejudecăţilor, discriminărilor în ceea ce priveşte religia;
-Recunoaşterea compexităţii şi bogăţiei diversităţii religioase, de credinţe şi valori;
-Dezvoltarea abilităţilor pentru crearea unui mediu intercultural incluziv.

Acest workshop este deschis tuturor persoanelor, indiferent de religie, credinţe, apartenenţă sau non-apartenenţă religioasă.

Acest proiect se desfăşoară în colaborare cu organizaţia europeană CEJI, Bruxelles şi a primit finanţare de la Comisia Europeană, prin Programul Life Long Learning (KA4 135651/2007-2001) şi co-finaţare de la Fundaţia Ford.
De asemenea parteneri locali la acest proiect sunt: Consiliul Local al Tinerilor Timisoara, reţeaua de formatori European Peer Training Organisation (EPTO) din România şi Direcţia Judeţeană pentru Tineret Timiş.

Pentru înscrieri, contactaţi IIT la adresa oana.nestian@intercultural.ro sau la telefon 0256498457, până vineri, 22 mai 2009.

Circumstantele agravante in cazul infractiunilor urii comise impotriva anumitor grupuri vulnerabile a disparut din proiectul de nou cod penal

In discutiile aprinse generate de cei 4 zgarie nori construiti fara aviz si fara studii de impact chiar in curtea institutiilor statului (ma refer aici la proiectele de coduri care constituie legile fundamentale ale statului dar care in ciuda eforturilor coalitiei Opriti codurile! merg mai departe pentru ca trebuie raportate la termen ca in comunism, am remarcat 2 "scapari" din proiectul pentru un nou cod penal care pe langa faptul ca indica lipsa de interes a guvernantilor in protejarea eficienta a grupurilor vulnerabile, pot avea pe termen lung efecte negative in ceea ce priveste posibilitatea de a sanctiona infractiunile care au ca motivare intentii discriminatorii.

In varianta 2006 a CP a existat un 75(1) c indice 1 care suna asa:

"c^1) săvârşirea infracţiunii pe temei de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţa politica, convingeri, avere, origine socială, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA;".

O minunatie salutata la vremea respectiva de UE, OSCE si de neguvenamentali.

Din varianta pregatita de MJ disparuse total textul caci daca nu ne pasa de libertatile fundamentale sau de consultarea publica de ce ne-ar pasa de crimele urii in cazul unor grupuri vulnerabile.

In ultima varianta trimisa de dl Ponta ca rezultat al muncii in subcomisie apare ca amendament la art. 77 urmatoarea surpriza:
h) Săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, cetăţenia, apartenenţa politică, averea sau originea socială ale unei persoane, sau pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte.

La prima vedere arata aproape identic si te bucuri ca i-a pasat cuiva de amaratii soartei, la a doua lectura apar clar absentele care sunt notabile: orientarea sexuala, varsta, dizabilitate, boala cronica sau infectie cu HIV/SIDA. Ce conteaza ca acestea sunt criterii explicit mentionate de legislatia romana anti-discriminare sau ca sunt grupurile protejate in Art. 13 din TEU sau art 21 din Carta Drepturilor Fundamentale...le facem scapate, caci....no comment.

ACCEPT a pregatit un memoriu spre a fi inaintat comisiei speciale luni, 11 mai (textul memoriului este disponibil la cerere la adresa accept@accept-mail.ro). In masura in care alte organizatii care lucreaza cu diverse grupuri vulnerabile doresc sa se alature acestui demers o pot face pana luni dimineata (11 mai orele 12).

CNCD publică Raportul Anual privind activitatea sa în 2008

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a publicat Raportul său de activitate pentru 2008. Cum la capitolul imagine şi strategie de comunicare CNCD mai are încă mult de lucrat, cei interesaţi pot obţine Raportul solicitându-l pe adresa CNCD. Această lipsă de promovare a Raportului CNCD, precum şi a activităţii CNCD, în general, aduce un imens deserviciu acestei instituţii, ceea ce este nedrept date fiind eforturile imense pe care le fac cei din CNCD pentru a-şi duce până la capăt mandatul în ciuda constrângerilor materiale şi nu numai.

Raportul de activitate pentru 2008 are o structură diferită de rapoartele precedente.O nouă secţiune oferă imaginea de ansamblu a poziţiei CNCD ca urmare a clarificărilor referitoare la statutul CNCD rezultate din deciziile Curţii Constituţionale, poate că în acest fel jurnaliştii nu vor mai trâmbiţa neconstituţionalitatea Consiliului. Datele statistice referitoare la numărul de petiţii, obiectul plângerilor, controlul de legalitate al hotărârilor CNCD de către instanţe, capitolul referitor la activitatea de prevenire, oferă informaţii utile pentru cei care încearcă să înţeleagă rolul şi activitatea CNCD. Datele sunt bine gândite şi bine structurate şi redau jumătatea (aproape) plină a paharului în ceea ce priveşte combaterea discriminării deoarece cealaltă jumătate, cea a activităţii instanţelor rămâne încă o mare necunoscută.

Din păcate, au dispărut capitolele de analiză pe teme sensibile (fie în anumite domenii - educaţie, sănătate, locuire, fie în ceea ce priveşte specificul discriminării unor anumite grupuri vulnerabile - mă gândesc aici la necesitatea unui capitol de analiză a problematicii discriminării în contextul comunităţilor de romi sau a minorităţilor religioase, la o analiză a discriminării în cazul relaţiilor salariale în domeniul public, discuţie extrem de utilă în contextul actual al legislaţiei privind salarizarea unică). Lipseşte din Raportul pe 2008 şi o analiză a impactului deciziilor CNCD, fapt ce poate fi parţial explicat de absenţa unui mecanism de monitorizare a respectării hotărârilor CNCD.

Tonul raportului, selecţia de jurisprudenţă de contencios a CNCD, absenţa unui capitol de recomandări specifice de identificare a unor acte normative sau politici publice cu potenţial discriminator, din păcate nu pun în lumină activitatea CNCD aşa cum ar merita această instituţie. Moderaţia şi modestia au prevalat şi poate că în acest context ar fi trebuit evidenţiate şi reuşitele Colegiului, principalul succes constând în consolidarea unei instituţii independente cu rol administrativ-jurisdicţional în prevenirea şi combaterea discriminării, o instituţie care este citată ca exemplu de succes în documentele europene.

Recunosc că mi-aş fi dorit ca exerciţiul anual al raportării către Parlament şi public să fie ceva mai mult decât îndeplinirea unei obligaţii legale, o modalitate de justificare a bugetului, şi asta nu numai în cazul CNCD, ci al oricărei instituţii cu rol în protecţia drepturilor fundamentale. Aştept încă acel document consolidat care îşi asumă o analiză serioasă a situaţiei drepturilor omului, inclusiv în domeniul specific al combaterii discriminării, cu analiza tendinţelor şi indicarea pro-activă a unor măsuri concrete dar şi a unor pericole reale. Cum CNCDul rămâne în opinia mea singura dintre instituţiile care au un mandat în protejarea drepturilor omului în România care nu a alunecat în zona cosmetizării comode şi a bifatului realizărilor cincinale în satul potempkinian al democraţiei româneşti, speram ca acest mesaj să vină în raportul său anual.

Agenţia Drepturilor Fundamentale a UE publică EU-MIDIS

EU-MIDIS este primul studiul comprehensiv al minorităţilor din Uniunea Europeană realizat ca urmare a unui studiu statistic amplu desfăşurat de Gallup la nivelul tuturor statelor membre - The European Union Minorities and Discrimination Survey.Studiul a surprins experienţe ale discriminării, victimizării, rasismului precum şi experienţe de conştientizare şi asumare a drepturilor şi de combatere a discriminării. Primele două studii rezultate din acest exerciţiu socio-juridic, EU-MIDIS at a glance (care este o scurtă analiză a întregului studiu) şi Data in Focus: the Roma (o analiză a datelor culese referitoare la minoritatea romă) sunt disponibile de astăzi pe site-ul FRA. Datele statistice colectate şi analiza statistică arată că situaţia drepturilor minorităţilor în statele membre UE rămâne nesatisfăcătoare şi că minorităţile şi migranţii sunt confruntaţi cu discriminarea, hărţuirea şi sunt de multe ori victime ale unor infracţiuni care au la bază intenţii discriminatorii. Una dintre concluziile studiului este în special îngrijorătoare: marea majoritate a faptelor de discriminare rămân neraportate (unul din doi respondenţi care a fost victimă a discriminării sau a a unor infracţiuni cu motivaţii rasiste în ultimele 12 luni declară că nu a depus o plângere sau nu a raportat incidentul). Studiul concluzionează şi că minorităţile sunt insuficient informate de modalităţile de apărare a drepturilor lor.

EU-MIDIS at a glance oferă date statistice interesante atât în ceea ce priveşte discriminarea românilor în străinătate (cazul românilor care trăiesc în Italia şi care declară în procent de 77% că se simt discriminaţi) dar şi în România (41% dintre romii din România afirmând că s-au confruntat cu discriminarea în ultimele 12 luni). Confrom studiului, 89% dintre romii din România nu ştiu nicio organizaţie sau instituţşie care oferă asistenţă sau consiliere persoanelor care au fost victime ale discriminării. Studiul analizează şi tipologia discriminării şi motivele pentru care victimele discriminării nu încearcă să utilizeze mecanisme de protecţie pentru combaterea discriminării.

In ceea ce priveşte studiul focus referitor la minoritatea romă, datele statistice în cazul românesc menţionează că 25% dintre respondenţi au fost victime ale discriminării în ultimele 12 luni, în special în ceea ce priveşte angajarea şi relaţiile de muncă dar şi în domeniul accesului la servicii private şi în accesarea serviciilor medicale. 81 % dintre aceştia nu au raportat incidentele unei organizaţii sau instituţii. 33% dintre cei intervievaţi nu ştiu că în România există legislaţie specială care interzice discriminarea, în timp ce 30 % dintre respondenţi au declarat că ştiu că există legislaţie care i-ar putea proteja. 75% dintre cei care au fost victime ale unor infracţiuni cu motivaţie discriminatorie în ultimele 12 luni au declarat că nu au raportat incidentele autorităţilor.

CJCE decide că diferenţele în vârsta de pensionare între femei şi bărbaţi pot fi incompatibile cu dreptul comunitar

În cauza Commission v Greece- Judgment of the Court of Justice in Case C-559/07, CJCE a sancţionat diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte vârsta limită de pensionare şi durata perioadei de cotizare obligatorie ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. Aceste norme aplicau prevederi mai favorabile femeilor, în special în ceea ce priveşte mamele fără însă a remedia în mod real problemele cu care se confruntă femeile pe durata activităţii lor profesionale. Curtea a reţinut că dreptul comunitar interzice orice discriminare în ceea ce priveşte salarizarea între bărbaţi şi femei, indiferent care ar fi mecanismul care generează o astfel de inegalitate. Comisia a solicitat Curţii o declaraţie în ceea ce priveşte prevederile Codului de pensii civile şi militare din Grecia care stabileau diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte vârsta de pensionare şi minimul de ani de cotizaţie necesari care erau considerate ca încălcând principiul egalităţii de tratament.
In apărarea sa statul grec a arătat că diferenţele de tratament există dar a arătat că sistemul de asigurări sociale nu este acoperit de prevederile Tratatului (TEU), ci de cele ale Directivei 79/73. Diferenţele au fost considerate ca fiind corelate cu rolurile sociale specifice şi au fost definite de statul grec ca măsuri de compensare faţă de dezavantajele suferite de femei datorită perioadei mai scurte de contribuţie în muncă.
Curtea a arătat că fiecare stat membru este obligat să asigure aplicarea principiului salariului egal între femei şi bărbaţi pentru muncă egală şi a definit conceptul de drepturi salariale în sensul larg arătând că acestea nu implică şi sistemele de asigurări sociale.
Curtea a invocat Directiva 79/7/EEC din 1978 privind implementarea progresivă a principiului agalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în chestiuni referitoare la asigurările sociale care permite statelor membre să adopte excepţii în ceea ce priveşte stabilirea vârstei de pensionare.
Curtea a observat că pensiile plătite în cadrul sistemului grecesc de pensii respectă criteriile stabilite de jurisprudenţa CECJ pentru a putea fi definite ca formă de plată şi a arătat că stabilirea de vârste obligatorii de pensionare şi de perioade limită de contribuţie între muncitori în situaţii comparabile în funcţie de sexul acestora ca modalitate de acordare a pensiei contravine principiului egalităţii de tratament. Curtea a arătat că principiul egalităţii de tratament nu împiedică statele să adopte măsuri care ar acorda avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea activităţilor profesionale de persoane al căror sex este insuficient reprezentat în profesia respectivă sau pentru a preveni sau compensa anumite dezavantaje în activitatea profesională.Cu atât mai mult, măsurile luate la nivel naţional trebuie să susţină femeile să îşi desfăşoare activităţile profesionale în mod similar cu bărbaţii.