Uniunea Europeană a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi

Dintr-un comunicat de presă de ieri aflu că UE a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi în baza Art. 13 din Tratatul de la Amsterdam. Este pentru prima dată când Uniunea devine parte a unui tratat de drepturile omului şi implicaţiile acestui act sunt uriaşe deoarece, în acest fel, regimul european al drepturilor omului practic intră în o nouă etapă.

Deşi România a semnat Convenţia în septembrie 2007, mare lucru nu s-a mai întâmplat pentru că statul român nu a ratificat Convenţia, în ciuda repetatelor apeluri ale organizaţiilor neguvernamentale (îmi amintesc de exemplu de un memoriu trimis de Coaliţia Anti-discriminare în 2008). Posibile explicaţii: 1. lipsa de interes pentru tematica drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, 2. lipsa de interes pentru tematica drepturilor omului în general, 3. alte lipsuri majore.

O analiză interesantă a implicaţiilor ratificării Convenţiei de către UE este realizată de Lisa Waddington aici. Concluziile Lisei sunt aplicabile însă unui univers parcă paralel.

Amnesty International a lansat o campanie de strangere de semnaturi in favoarea noii Directive anti-discriminare

Amnesty International a lansat azi o campanie de semnaturi in favoarea proiectului de directiva lansat in iulie 2008 care promoveaza principiul egalitatii de tratament si in afara relatiilor de munca, completand astfel Directivele 43 si 78. Proiectul, care propune interzicerea discriminarii pe criteriile religie sau credinta, dizabilitate, varsta si orientare sexuala in domeniile securitatii sociale, educatiei sau locuirii completeaza cele doua directive deja in vigoare si raspunde standardelor deja impuse prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, in baza Art. 19 al Tratatului de la Lisabona.

Mai multe informatii despre proiectul de directiva sunt disponibile pe http://www.amnesty-actie.nl/eupetition/. Tot acolo petitia poate fi si semnata.

Consiliul European a decis ca UE sa devina parte a Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

Consiliul European a decis pe 26 noiembrie că va iniţia măsurile necesare pentru ca Uniunea să devină parte a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Cum pe 3 decembrie este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, aceasta este o veste bună întrucât Convenţia este primul instrument juridic care stabileşte standarde minime pentru protejarea şi asigurarea totalităţii drepturilor civile, politice, sociale, economice şi culturale ale persoanelor cu dizabilităţi. Este interesant că acesta este şi primul document major de drepturile omului la care Comunitatea Europeană decide să devină parte.
E de sperat că această iniţiativă va motiva şi autorităţile române pentru că deşi România a semnat atât Convenţia cât şi Protocolul său opţional pe 26.09.2007, nu a ratificat aceste documente şi nici nu au fost iniţiate măsuri de regândire a legislaţiei privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi aşa cum ar fi cazul deoarece spiritul şi litera Convenţiei ONU diferă radical de concepţia Legii 448 din 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi cu atât mai puţin de prevederile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice (487 din 2002).

Carta Drepturilor Fundamentale intră de azi în vigoare

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona aduce şi o veste bună, de astăzi în poşete va trebui să ţinem nu numai Constituţia pentru că de astăzi, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene intră în vigoare.

Previziunile Cartei se aplică instituţiilor, agenţiilor Europene şi Statelor Membre doar când aplică legea comunitară. Carta nu stabileşte prerogative noi pentru Uniune.

Carta aduce câteva elemente noi în materie de protecţia drepturilor omului în raport cu Constituţia care din perpectiva spiritului Cartei pare deja depăşită: garantarea dreptului la demnitate, formularea dreptului la integritate al persoanei, a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal (!), prevederea expresă a dreptului la azil şi a principiului nereturnării (protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante), recunoaşterea drepturilor persoanelor în vârstă, garanţia integrării persoanelor cu handicap.Carta aduce şi o serie de drepturi în zona socială şi a relaţiilor de muncă, drepturi care deşi progresive vor da ceva bătăi de cap instanţelor şi vor determina modificări ale Codului Muncii de exemplu. Tot ca drepturi ale secolului 21 au fost descrise şi dreptul la protecţia consumatorilor, dreptul la protecţia mediului, dreptul la bună administrare.

Există trei articole pe care aş dori să le inserez aici pentru cei care nu au timp pentru o lectură completă:
Articolul 21 - Nediscriminarea

(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

(2) În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie.

Articolul 22 - Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică
Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Articolul 23 -Egalitatea între femei şi bărbaţi

Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.

Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.

Uniunea Europeană nu este numai una a fondurilor structurale, a cotelor de lapte sau a călătoriilor posibile pe linia rapidă de la check in-ul din aeroport, Uniunea are la bază trei valori fundamentale: solidaritatea, libertatea şi drepturile egale. Citiţi Carta, fiţi cetăţeni europeni!

Comisia Europeană: proceduri iniţiate împotriva Marii Britanii şi Danemarcei pentru nerespectarea acquisului referitor la egalitate

După ce luna trecută

Italia, Germania şi Olanda

au fost avertizate în legătură cu nerespectarea principiilor egalităţii, săptămâna aceasta, Comisia a trimis opinii argumentate Marii Britanii şi Danemarcei pentru neimplementarea corectă a regulilor UE care interzic discriminarea în relaţiile de muncă pe criteriul genului (2002/73/EC, see also MEMO/08/742). Opiniile argumentate reprezintă cea de-a doua fază în procedura de încălcare a dreptului comunitar (infringement procedure) urmând ca statele să aibă două luni la dispoziţie pentru a răspunde.

In cazul Marii Britanii, opinia argumentată menţionează faptul că definiţia discriminării indirecte este prea limitată şi nu acoperă şi discriminarea potenţială, că excepţiile de la principiul nediscriminării pe criteriul genului în cazul anumitor poziţii sunt mult prea largi, că excepţiile de la principiul nediscriminării pentru persoanele desemnate din anumite insituţii politice nu sunt suficient de detaliate, că dreptul la asociere pentru a susţine victimele discriminării în instanţe nu este stabilit cu suficientă claritate.

Tot pe 20 noiembrie, Marea Britanie a primit şi o a doua opinie argumentată în ceea ce priveşte aplicarea greşită a regulilor UE de interzicerea a discriminării pe criteriul religiei sau credinţei, al dizabilităţii, vârstei şi orientării sexuale în domeniul relaţiilor de muncă, adică Directiva 78 din 2000. In această opinie argumentată, Comisia arată că în cazul legislaţiei britanice nu există o clară interzicerea a ordinului de a discrimia, că excepţiile de la principiul nediscriminării în cazul criteriului orientării sexuale pentru angajatorii religioşi sunt mai largi decât cele permise de Directivă.

Opinia argumentată referitoare la Danemarca
se referă la îngrijorarea Comisiei în legătură cu rolul şi mandatul instituţiei naţionale responsabilă de promovarea egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul victimelor de a solicita remedii în faţa acestei instituţii.

Tot atunci, Comisia a anunţat şi închiderea procedurilor iniţiate împotriva Spaniei, Slovaciei şi a Maltei ca urmarea a modificării legislaţiei şi practicilor din aceste ţări pentru a fi în concordanţă cu Directiva privind Egalitatea Rasială (2000/43/EC).

16 % din europeni s-au confruntat cu discriminarea

Pe 9 noiembrie, Comisia a publicat rezultatele unui studiu periodic de analiză a discriminării în cadrul statelor membre.
Rezultatul Eurobarometrului: unul din şase cetăţeni ai UE susţin că au fost discriminaţi pe parcursul ultimului an, 64% dintre europeni se tem că recesiunea va duce la discriminări pe piaţa muncii, cu excluderea persoanelor vârstnice. 16% dintre europeni s-au confruntat cu discriminarea datorită rasei, religiei, vârstei, dizabilităţii sau orientării lor sexuale, discriminarea pe criteriul vârstei fiind cea mai îngrijorătoare (58% dintre cei chestionaţi)comparativ cu rezultatele Eurobarometrului din 2008.

Comisia Europeană avertizează Italia, Germania şi Olanda în legătură cu aplicarea legislaţiei anti-discriminare

Câteva veşti de la Comisie despre aplicarea legislaţiei anti-discriminare:
Germania a primit pliculeţul galben (care precede iniţierea procedurii de încălcare a dreptului comunitar)pentru aplicarea incorectă a normelor referitoare la interzicerea discriminării pe criteriul religiei sau credinţei, al dizabilităţii, vârstei şi orientării sexuale în domeniul relaţiilor de muncă+ adică Directiva 78 din 2000.

In practică, Germania introdusese restricţii în ceea ce priveşte beneficiile la care aveau dreptul funcţionarii publici sau personalul militar care trăiau în relaţii de parteneriat în timp ce cuplurile căsătorite beneficiau de aceste facilităţi (alocaţii de familie, accesul la pensia de urmaş etc.). De asemenea, legea germană nu protejează împotriva demiterilor care aveau la bază discriminarea iar obligaţia angajatorului de a asigura acomodarea rezonabilă în cazul persoanelor cu dizabilităţi era aplicabilă numai în cazul persoanelor care sufereau de dizabilităţi grave.

Germania a primit o opinie argumentată şi în ceea ce priveşte aplicarea directivei priving egalitatea rasială 43 din 2000, Comisia Europeană arătând că legea pentru protejarea împotriva discriminării etnice şi rasiale nu interzice demiterile pe baze discriminatorii, că protecţia împotriva victimizării este expres limitată la contextul relaţiilor de muncă

In ceea ce priveşte Italia, Comisia a arătat că legea italiană include prevederi referitoare numai la facilitarea accesului pe piaţa muncii numai în cazul anumitor persoane cu dizabilităţi şi că în aplicarea conceptului de inversare a sarcinii probei în cazurile de discriminare, legea italiană stabilise o condiţie a caracterului :serios: al discriminării, ceea ce contravine textului directivei.

In cazul Olandei, Comisia a arătat că prin raportare la directiva 43 din 2000, definirea discriminării directe şi indirecte nu este suficient de clară ceea ce poate duce la imposibilitatea de a proteja victimele discriminării, că excepţiile de la principiul nediscriminării acordate în cazul anumitor tipuri de muncă sunt mult prea generale şi că excepţiile de la principiul nediscriminării justificate de dreptul la viaţă intimă şi privată sunt mult prea largi.

Agenţia Drepturilor Fundamentale a UE publică EU-MIDIS

EU-MIDIS este primul studiul comprehensiv al minorităţilor din Uniunea Europeană realizat ca urmare a unui studiu statistic amplu desfăşurat de Gallup la nivelul tuturor statelor membre - The European Union Minorities and Discrimination Survey.Studiul a surprins experienţe ale discriminării, victimizării, rasismului precum şi experienţe de conştientizare şi asumare a drepturilor şi de combatere a discriminării. Primele două studii rezultate din acest exerciţiu socio-juridic, EU-MIDIS at a glance (care este o scurtă analiză a întregului studiu) şi Data in Focus: the Roma (o analiză a datelor culese referitoare la minoritatea romă) sunt disponibile de astăzi pe site-ul FRA. Datele statistice colectate şi analiza statistică arată că situaţia drepturilor minorităţilor în statele membre UE rămâne nesatisfăcătoare şi că minorităţile şi migranţii sunt confruntaţi cu discriminarea, hărţuirea şi sunt de multe ori victime ale unor infracţiuni care au la bază intenţii discriminatorii. Una dintre concluziile studiului este în special îngrijorătoare: marea majoritate a faptelor de discriminare rămân neraportate (unul din doi respondenţi care a fost victimă a discriminării sau a a unor infracţiuni cu motivaţii rasiste în ultimele 12 luni declară că nu a depus o plângere sau nu a raportat incidentul). Studiul concluzionează şi că minorităţile sunt insuficient informate de modalităţile de apărare a drepturilor lor.

EU-MIDIS at a glance oferă date statistice interesante atât în ceea ce priveşte discriminarea românilor în străinătate (cazul românilor care trăiesc în Italia şi care declară în procent de 77% că se simt discriminaţi) dar şi în România (41% dintre romii din România afirmând că s-au confruntat cu discriminarea în ultimele 12 luni). Confrom studiului, 89% dintre romii din România nu ştiu nicio organizaţie sau instituţşie care oferă asistenţă sau consiliere persoanelor care au fost victime ale discriminării. Studiul analizează şi tipologia discriminării şi motivele pentru care victimele discriminării nu încearcă să utilizeze mecanisme de protecţie pentru combaterea discriminării.

In ceea ce priveşte studiul focus referitor la minoritatea romă, datele statistice în cazul românesc menţionează că 25% dintre respondenţi au fost victime ale discriminării în ultimele 12 luni, în special în ceea ce priveşte angajarea şi relaţiile de muncă dar şi în domeniul accesului la servicii private şi în accesarea serviciilor medicale. 81 % dintre aceştia nu au raportat incidentele unei organizaţii sau instituţii. 33% dintre cei intervievaţi nu ştiu că în România există legislaţie specială care interzice discriminarea, în timp ce 30 % dintre respondenţi au declarat că ştiu că există legislaţie care i-ar putea proteja. 75% dintre cei care au fost victime ale unor infracţiuni cu motivaţie discriminatorie în ultimele 12 luni au declarat că nu au raportat incidentele autorităţilor.

Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a publicat un studiu comparativ referitor la homofobie şi discriminare pe baza orientării sexuale

Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene a publicat astăzi un nou studiu comparativ referitor la homofobie şi discriminare pe baza orientării sexuale.

“Homofobia şi discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen în statele Uniunii Europene, partea a II a: situaţia socială” este o continuare a analizei situaţiei din punct de vedere juridic, analiză publicată anul trecut.

Raportul comparativ oferă o analiză a situaţiei persoanelor LGBT în domeniile cheie: angajare, educaţie, sănătate, percepţie socială, migraţie şi violenţă împotriva unei minorităţi, inclusiv crime ale urii.
România este menţionată în contextul refuzului autorităţilor de a recunoaşte drepturile persoanelor din cuplurile de acelaşi sex (pag. 9, 33, 87), prin gradul ridicat de intoleranţă al populaţiei faţă de persoanele LGBT (pag. 10 arată că “numai 36% dintre români nu sunt deranjaţi să aibă vecini gay”), prin discursul lipsit de respect faţă de persoanele LGBT al politicienilor şi al Bisericii Ortodoxe (pag.51), prin hărţuirea de către poliţie a cuplurilor gay aflate în spaţiul public (pag.47), prin atacarea participanţilor la marşurile gay (pag. 12, 57).

Avanpremieră la 8 Martie - Femeia în Europa în date statistice

Eurostat a publicat azi un studiu referitor la situaţia femeilor în Statele Membre.

Comunicatul de presă răspunde unor întrebări simple care, în o lume ideală nu ar trebui să ne preocupe:

Câte femei sunt în UE? Nu e relevant (254,502,000) dar e relevant că proporţia este de 104.8 femei la 100 de bărbaţi.

Care e diferenţa de salarizare (gender pay gap)între femei şi bărbaţi? răspuns- mare. In cazul României de 12,7% însă mai mică decât la nivel european unde femeile au câştigat în medie cu 17% mai puţin decât bărbaţii. (The Gender Pay Gap represents the difference between average gross hourly earnings of male paid employees and of female paid employees as a percentage of average gross hourly earnings of male paid employees.)

Care e proporţia de gen în cazul unor profesii-medici, profesori în ciclul de studii superioare, manageri? (aici răspunsul e relativ încurajator- 67,7% medici, 42,8% cadre universitare şi 28,7% manageri)

Care este procentul de studente la nivel universitar, în special în domeniile tehnic, afaceri, educaţie? - un încurajator 55,4% un pic peste media europeană de 55,3% cu 88% studente la facultăţi cu profil pedagogic. Intrebarea e: unde dispar absolventele?

Femeile folosesc internetul mai mult decât bărbaţii? - inedit România înregistrată cu un lowest de 31% faţă de o medie euroepană de 62%.

CE- Raportul anual 2009 privind egalitatea intre femei si barbati

Pe 3 martie, Comisia Europeana a publicat Raportul anual privind egalitatea intre femei si barbati. Comunicatul de presa al Comisiei arata ca Raportul confirma ca, in ciuda anumitor progrese in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, continua sa existe diferente semnificative in diferite domenii.Cu toate ca rata de ocupare a fortei de munca in randul femeilor a crescut constant in ultimii ani (in prezent, 58,3% pentru femei si 72,5% pentru barbati), femeile inca mai lucreaza cu jumatate de norma mai frecvent decat barbatii (31,2% dintre femei si 7,7% dintre barbati), iar angajatii de sex feminin predomina in sectoarele in care salariile sunt mai scazute (peste 40% dintre femei lucreaza in domeniul sanatatii, educatiei si administratiei publice – procentaj de doua ori mai ridicat decat cel privind barbatii).Cu toate acestea, femeile reprezinta 59% din totalul noilor absolventi de universitate.

Cu aceasta ocazie, Comisia Europeana a lansat si o campanie la nivelul UE care va contribui la combaterea diferentelor de salarizare intre femei si barbati. In comunicatul de presa al Comisiei, aceasta campanie este justificata prin faptul ca in cadrul economiei UE, femeile castiga in medie cu 17,4% mai putin decat barbatii. Campania lansata in contextul Zilei Internationale a Femeii, 8 martie, se axeaza pe conceptul simplu „remunerare egala pentru o munca de valoare egala” si urmareste sa mareasca sensibilizarea cu privire la diferentele de salarizare, la cauzele acestora si la modalitatile de a le solutiona.

Raport FRA privind antisemitismul

Agenţia Drepturilor Fundamentale a publicat astăzi un studiu privind anti-semitismul în UE în perioada 2001-2008.

Pentru România sunt menţionate incidente cu caracter anti-semit, vandalizări, publicarea de materiale anti-semite sau afirmaţii anti-semite care din păcate rămân în cea mai mare parte nesancţionate. Raportul menţionează o plângere a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din ianuarie 2007 în care decizia procurorilor de a nu începe urmărirea penală în cazul unui profesor de istorie care neagă Holocaustul a fost dată în februarie 2008.

Concluzie preliminară: există legislaţie, din păcate chiar este nevoie de ea...mai avem însă până să ajungem să o şi folosim.

Raportul privind situaţia drepturilor fundamentale în UE a fost adoptat

Parlamentul European a adoptat astăzi Raportul său privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană 2004-2008. Raportul Catania a fost criticat încă înainte de prezentarea sa spre dezbatere de grupurile neo-conservatoare pentru asumarea curajoasă a unor teme sensibile ca discriminarea, egalitatea de gen, migraţia.

Raportul dedică un întreg capitol discriminării în general, abordează tema măsurilor afirmative, include un sub-capitol privind minorităţile şi un altul privind comunitatea romă ca grup care necesită măsuri speciale de protecţie, un sub-capitol referitor la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (discutând inclusiv dreptul la sănătatea reproducerii atât de contestat de promotorii interzicerii avortului, inclusiv în contextul românesc) şi un altul referitor la orientarea sexuală (solicitând statelor care nu au adoptat încă legi privind recunoaşterea parteneriatului sau a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex să respecte principiul egalităţii în drepturi şi să elaboreze legislaţie în acest sens). Tot la acest capitol, raportul solicită elaborarea de politici în ceea ce priveşte tinerii, persoanele în vârstă şi persoanele cu dizabilităţi. Un capitol distinct tratează problemele specifice ale migranţilor şi refugiaţiilor (protecţia copiilor de refugiaţi, azilanţi sau migranţi, tema integrării, impactul acordurilor de readmisie).

Capitolul referitor la drepturile copilului analizează şi oferă recomandări în ceea ce priveşte violenţa, sărăcia, munca forţată, discriminarea la care sunt supuşi copiii, delincvenţa juvenilă.

Raportul are ca focus inclusiv protecţia împotriva sărăciei şi incluziunea socială (dreptul la locuire, la sănătate, dreptul la muncă).

Intre elementele de noutate propuse de raport se numără: numirea unui Comisar european pentru drepturile omului,includerea unui studiu de impact din perspectiva drepturilor fundamentale la realizarea tuturor noilor politici, propuneri legislative sau programe ale Comisiei, înfiinţarea de către Comisie a unui Forum al ONGurilor de drepturile omului, propunerea de adoptare a unei definiţii comune la nivel european a apartenenţei la o minoritate naţională

Un amendament propus de Sophie in 't Veld care a fost adoptat de Parlamentul European a condamnat limbajul homofobic şi incitarea la ură de către liderii politici şi sociali (religioşi).

Raportul menţionează cu îngrijorare numărul mare de cazuri şi de decizii ale CEDO împotriva unora dintre Statele Membre (România?) şi rezistenţa acestora în a adopta soluţii comprehensive pentru remedierea unor probleme sistemice (oare e vorba de regimul proprietăţii la români?).

Nou studiu privind discriminarea indirecta

Reţeaua CE de experîi privind anti-discriminarea a publicat un studiu intitulat
Limits and Potential of the Concept of Indirect Discrimination
realizat de Christa Tobler. Raportul analizează evoluţia conceptului de discriminare indirectă în dreptul internaţional al drepturilor omului şi în sistemul de drept comunitar, cu referire la felul în care discriminarea indirectă a fost definită sau interpretată în jurisprudenţa statelor membre UE prin transpunerea directivelor privind discriminarea rasială şi egalitatea în domeniul muncii.
Atât capitolul 3 al studiului care analizează elementele definitorii ale discriminării indirecte, cât şi studiile de caz propuse în capitolul 6 sunt extrem de utile practicienilor deoarece deşi legislaţia anti-discriminare română sancţionează discriminarea indirectă practica CNCD şi cea a instanţelor arată că există încă neclarităţi în aplicarea acestui concept.

Consiliul UE adopta Decizia-cadru privind combaterea rasismului si a xenofobiei

La exact 7 ani de la momentul formularii sale, pe 28 noiembrie 2008, Consiliul JHA al Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru privind combaterea rasismului si a xenofobiei (Framework decision on combating racism and xenophobia)ca reactie comuna la nivelul Uniunii fata de problema violentei rasiste si a crimelor cu caracter rasist si xenofob. Adoptarea Deciziei-cadru a implicat un proces indelungat de negocieri si pertractari, inclusiv un inghet de doi ani al dosarului si constituie doar un prim pas in recunoasterea necesitatii unor standarde comune de combatere a crimelor care au ca victime anumite grupuri sociale vulnerabile.
Textul Deciziei protejeaza impotriva discriminarii pe criterii de rasa, culoare, religie, origine nationala sau etnica insa nu acopera si minoritatile sexuale sau persoanele cu dizabilitati, un document comprehensiv care sa asigure protectia tuturor grupurilor vulnerabile fiind necesar pentru a asigura coerenta intre dreptul comunitar si principiul universalitatii drepturilor omului, in caz contrar creandu-se falsa aparenta a unei ierarhii a discriminarilor.
Documentul probabil va genera reactii de contestare din partea grupurilor care considera libertatea de exprimare ca un drept absolut care nu comporta limitari deoarece introduce standarde minimale comune la nivel european de raspundere penala in ceea ce priveste diseminarea de afirmatii cu caracter rasist si xebofob, incitarea publica la violenta si ura, negarea sau trivializarea genocidului determinat de motive rasiste sau xenofobe.
Prevederile Deciziei-cadru nu sunt direct aplicabile, statele membre fiind obligate sa adopte legislatie in asa fel incat sa raspunda standardelor stabilite. Legea romana raspunde deja in mare masura acestor standarde, aplicarea sa in practica lasand insa de dorit.
Interesanta pentru practicantul roman este definirea rasismului si a xenofobiei in Art.3 din Decizia-cadru, definitie care acopera o lacuna in legea romana.