Uniunea Europeană a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi

Dintr-un comunicat de presă de ieri aflu că UE a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi în baza Art. 13 din Tratatul de la Amsterdam. Este pentru prima dată când Uniunea devine parte a unui tratat de drepturile omului şi implicaţiile acestui act sunt uriaşe deoarece, în acest fel, regimul european al drepturilor omului practic intră în o nouă etapă.

Deşi România a semnat Convenţia în septembrie 2007, mare lucru nu s-a mai întâmplat pentru că statul român nu a ratificat Convenţia, în ciuda repetatelor apeluri ale organizaţiilor neguvernamentale (îmi amintesc de exemplu de un memoriu trimis de Coaliţia Anti-discriminare în 2008). Posibile explicaţii: 1. lipsa de interes pentru tematica drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, 2. lipsa de interes pentru tematica drepturilor omului în general, 3. alte lipsuri majore.

O analiză interesantă a implicaţiilor ratificării Convenţiei de către UE este realizată de Lisa Waddington aici. Concluziile Lisei sunt aplicabile însă unui univers parcă paralel.

Proiect de modificare a Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap în dezbatere publică

Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale a iniţiat pe 31 august 2010, procedura pentru dezbaterea publică a proiectului de OUG pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata.

Proiectul (cu greşelile de rigoare) şi nota de fundamentare sunt disponibile pe site-ul Ministerului Muncii. Termenul pentru trimiterea de opinii este 9.09.2010. Modificări în bine nu sunt la prima lectură, între modificările menţionate:

- reglementarea procesului de reevaluare a persoanelor cu handicap ca urmare a recomandarilor cuprinse in documentele intocmite in urma actiunilor de control efectuate in baza ordinelor ministrului muncii, familiei si protectiei sociale

- introducerea actiunii de suspendare a dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale in bani, pana la incheierea procesului de reevaluare, ca urmare a recomandarilor cuprinse in documentele intocmite in urma unor actiuni de control

- anularea incadrarii in grad si tip de handicap pentru persoanele adulte cu handicap, daca in urma reevaluarii nu se mentine incadrarea in grad de handicap

- introducerea de sanctiuni in cazurile in care certificatele de incadrare in grad de handicap au fost acordate nejustificat.

9-10 martie "Importanţa deschiderii pieţei de muncă libere pentru persoanele cu dizabilităţi".

Stimată Doamnă / Stimate Domn,

Persoanele cu dizabilităţi au dreptul şi nevoie de acces la servicii de suport pentru a creşte oportunităţile lor de angajare.

Fundaţia Alpha Transilvană vă invită să participaţi la o conferinţă internaţională initulată "Importanţa deschiderii pieţei de muncă libere pentru persoanele cu dizabilităţi".

Conferinţa este organizată la Tîrgu-Mureş în perioada 9-10 martie 2010 în cadrul proiectului "PASS IT ON! – de la sensibilzare până la piaţa liberă de locuri de muncă pentru persoane cu dizabilităţi prin formare profesională şi strategii continue" cu sprijinul Direcţiei Generale de Educaţie şi Cultură al Comisiei Europene, proiect derulat în parteneriat cu 8 ţări: Belgia, Olanda, Austria, Malta Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria şi România. Menţionăm în special partenerul de la Universitatea Fontys din Olanda, dr. Ronald Haccou, Senior manager al Departamentului „Secondary Vocational Education”.

Evenimentul se adresează în primul rând managerilor de resurse umane şi administratori ai potenţialilor angajatori şi unităţilor protejate, cât şi reprezentanţilor organizaţiilor care intermediază angajarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa liberă a muncii.

Evenimentul doreşte să vină în sprijinul potenţialilor angajatori ai persoanelor cu dizabilităţi prin a oferi informaţii despre metode de lucru prin care pot angaja acele persoane cu dizabilităţi care pot să se integreze cel mai eficient procesului de lucru din cadrul firmei respective, cât şi metode de sprijin eficiente prin care pot veni în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi angajate.

În acest sens la conferinţă se vor prezenta de către parteneri şi analiza materialele de training elaborate şi testate în două proiecte Leonardo da Vinci: Conversion, Atlas şi două proiecte Socrates-Grudtvig: Model de Educaţie Inclusivă şi Mo.bi.le şi se vor trage concluzii despre cum aceste materiale şi exeperienţe pot să fie adaptate profilului şi nevoilor sectorului la nivel naţional.

Cazarea în camere duble (în limita a 30 de participanţi), prânzul în datele de 9 şi 10 martie, participare la recepţie în seara de 9 martie, respectiv pauzele de cafea pe parcursul lucrărilor sunt asigurate de către organizatori. Organizarea transportului la şi de la locul desfăşurării evenimentului, respectiv cheltuielile aferente vor fi suportate de către participanţi.

Pentru a putea organiza în condiţii cât mai bune evenimentul am fi recunoscători dacă aţi completa fişa de înscriere și programul conferinței sunt disponibile la office@disabnet.ro . Informaţii suplimentare 0722-318605. Termen limită pentru aplicații 28 februarie.

Pentru Voi si IPP solicita Parlamentului Romaniei sa acorde prioritate legislativa problemelor persoanelor cu dizabilitati

Reiau comunicatul de presă al celor două ONGuri. Aşa cum menţionam şi în postările anterioare şi cum precizează şi acest semnal de alarmă, legislaţia privind persoanele cu dizabilităţi necesită o nouă abordare şi elaborarea unui nou cadru, în conformitate cu recent ratificata Convenţie ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Bucuresti, 2 februarie 2010 ” Avand in vedere preocuparea extrem de scazuta a actualului Parlament, asa cum rezulta din analiza activitatii primelor sesiuni legislative din acest mandat, pentru legiferarea problemelor acute cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati din Romania, Fundatia Pentru Voi si Institutul pentru Politici Publice (IPP) cer celor doua Camere sa aseze in lista de prioritati si proiectele legislative care privesc persoanele cu dizabilitati.

Din 7 proiecte vizand in principal modificari ale legii-cadru privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, doar doua au devenit legi in recent incheiata sesiune legislativa a Parlamentului, ambele promovand masuri exclusiv pasive:

1. Legea nr. 359/2009 care prevede scutirea de la plata chiriei pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinte de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia care sunt in folosinta persoanelor cu handicap grav;

2. Legea nr. 360/2009 care prevede introducerea unor scutiri de impozit pe indemnizatiile de natura salariala si pensii pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat.

De partea cealalta, Guvernul a avizat negativ 4 dintre cele 7 proiecte legislative depuse in sesiunea trecuta de parlamentari, motivand inoportunitatea si slaba fundamentare a acestora, desi printre initiatori se aflau si reprezentanti ai PDL, semn ca nu exista o comunicare eficienta la nivel politic in materie de prioritati legislative in acest domeniu. Mai mult, Guvernul a adoptat la inceputul acestui an fara consultarea furnizorilor de servicii o hotarare prin care stabileste standarde de cost pentru serviciile sociale fara a tine cont de gradul de dizabilitate, abordare care contravine normelor europene ce prevad dreptul persoanei la servicii sociale flexibile, centrate pe persoana si adaptate la nevoile individuale.

Dat fiind ca a inceput recent o noua sesiune legislativa, facem un apel la Parlament atragand atentia ca cea mai importanta masura legislativa este ratificarea Conventiei ONU pentru persoanele cu dizabilitati, dezbaterea ei fiind constant tergiversata in Parlament. Ratificarea Conventiei va crea cadrul necesar pentru a asigura respectarea drepturilor si incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati. Cele doua organizatii constata ca persoanele cu dizabilitati nu reprezinta o prioritate pentru Parlament, care amana constant discutarea problemelor lor si considera acest fapt cu atat mai grav cu cat acest grup are o reprezentare limitata, aproape inexistenta in randul decidentilor politicilor sociale din Romania

Cele doua organizatii isi reafirma disponibilitatea de dialog cu factorii de decizie si isi pun la dispozitie resursele de cercetare si expertiza pentru un proces legislativ avand la baza cercetari aprofundate si justificari obiective, in fundamentarea unor politici publice autentice in acest domeniu.

Pentru informatii suplimentare, va rugam contactati Elena Iorga, Director de programe IPP la tel: 021 212 3126, e-mail: elena@ipp.ro si Laila Onu, Director executiv Fundatia Pentru Voi la tel: 0256.228.062, e-mail: pentruvoi@pentruvoi.ro

Scrisoare deschisă către ANPH

In continuarea comentariilor din cadrul postului de ieri referitoare la necesitatea modificării Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap pentru a răspunde obligațiilor asumate prin Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu diyabilități, iată o scrisoare deschisă trimisă de Fundația Pentru Voi și IPP Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap în legătură cu elaboararea unor standarde de cost pentru serviciile sociale în absența consultărilor cu părțile interesate.

Comunicatul Pentru Voi și IPP

Scrisoare deschisa

20 ianuarie 2010. Fundatia "Pentru Voi" si Institutul pentru Politici
Publice, au trimis o scrisoare deschisa ANPH si Ministerului Muncii prin
care isi arata nemultumirea fata de decizia Guvernului Romaniei de a
elabora HG nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru
serviciile sociale, fara consultarea partenerilor sociali.

Asa cum e formulata, HG 23/2009 incalca principiile Conventiei ONU
privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati si ale Legii 448/2006
privind promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Aceasta
deoarece, standardele de cost prevazute pentru serviciile sociale in
comunitate: locuinte protejate, centre respiro si centre de zi sunt mult
mai mici decat cele prevazute pentru fostele camine spital devenite
Centre de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica - CRRN. De exemplu
standardul de cost pentru CRRN este aproape dublu fata de cel pentru
locuinte protejate: 26.163,37 lei/beneficiar/an fata de 14.796
lei/beneficiar/an.

Faptul ca pentru locuinte protejate se prevede un singur standard de
cost indiferent de tipul locuintei protejate: cu protectie maxima, medie
sau minima, denota diletantism si lipsa de cunoastere a acestor tipuri
de servicii sociale.

Prin aceste standarde, furnizorii de servicii sunt incurajati sa
dezvolte in continuare institutii de tip CRRN, in detrimentul promovarii
serviciilor comunitare. Si aceasta in ciuda criticilor permanente la
care a fost supusa Romania in ultimii 20 de ani, din partea presei si
organizatiilor internationale, pentru tratamentul inuman pe care il
ofera persoanelor cu dizabilitati din institutii.

In multe CRRN, calitatea vietii persoanelor cu dizabilitati este foarte
scazuta: beneficiarii locuiesc in dormitoare uneori de 10 persoane,
conditiile igienice sunt deficitare, structura personalului este total
neadecvata: la nivel national media este de 1 educator la 14
beneficiari, ceea ce duce la lipsa de implicare a beneficiarilor in
activitati. Practic, statul roman condamna in continuare persoanele cu
dizabilitati la excluziune sociala, in instituitii in care vegeteaza,
lipsiti de activitati zilnice, de orice posibilitate de dezvoltare
personala, de invatare a unei meserii, de dobandire a unei slujbe.

O alta problema o constituie lipsa de normative care sa defineasca
fiecare tip de serviciu social pentru care se definesc standarde de cost
si sa stabileasca criteriile de eligibilitate: de exemplu ce inseamna
Centru pilot de Recuperare si reabilitare si de ce standardul de cost in
centrul pilot e mai mare decat in Centrul de recuperare si reabilitare
neuropsihiatrica?

O alta deficienta majora a HG 23/2010 este stabilirea de standarde de
cost pe tip de serviciu si nu stabilirea unui buget personal pentru
persoana cu dizabilitati, care sa tina cont de nevoile individuale, asa
cum se practica la nivelul Uniunii Europene. Conform HG 23/2010,
indiferent daca beneficiarul are dizabilitate usoara, medie, grava sau
profunda, standardul de cost este acelasi. Evident nevoile acestor
persoane sunt mult diferite indeosebi in ceea ce priveste personalul de
ingrijire: costurile vor fi mult mai mari in cazul beneficiarilor cu
dizabilitati severe si asociate. Efectul HG 23 va fi accentuarea
discriminarii persoanelor cu dizabilitati severe carora li se refuza
accesul la servicii comunitare. Aceasta abordare contravine
prevederilor rezolutiei Parlamentului European din 14 martie 2007
privind serviciile sociale de interes general in Uniunea Europeana, care
prevede dreptul la servicii sociale flexibile, centrate pe persoana si
adaptate nevoilor individuale.

Cu tristete constatam ca primii sacrificati in contextul crizei
economice sunt persoanele cu dizabilitati mentale, indeosebi cele
severe. In calitate de tara membra a UE, Romania are obligatia de a
respecta conventiile internationale si legislatia europeana. Solicitam
Guvernului convocarea unei intalniri cu partenerii sociali: ONG-urile
persoanelor cu dizabilitati si principalii furnizori de servicii sociale
comunitare din tara pentru analizarea HG 23/2010 si amendarea ei in asa
fel incat sa permita accesul la servicii comunitare pentru persoanele cu
dizabilitati intelectuale.

Va stam la dispozitie pentru orice alte detalii tel: 0256.228.062,
e-mail: pentruvoi@pentruvoi.ro sau tel: 021 212 3126, e-mail:
office@ipp.ro .

Cu consideratie,

Laila Onu
Violeta Alexandru

Director general executiv
Director

Fundatia "Pentru Voi"
Institutul pentru Politici Publice

Diagnostic: EXCLUS DE PE PIAŢA MUNCII

Fundaţia Motivation şi SAR au publicat o interesantă cercetare referitoare la piedicele în ocuparea persoanelor cu dizabilităţi din România. Inainte de a reda comunicatul de presă care prezintă concluziile cercetării, adaug ca notă personală, că e de sperat ca analiza legislaţiei şi a politicilor publice în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi ca follow up al acestui studiu să includă recomandări specifice în legătură cu un nou proiect de lege care să răspundă viziunii Convenţiei ONU privind persoanele cu dizabilităţi care deşi semnată de România rămâne în mare parte neaplicată.

Iată prezentarea proiectului de cercetare şi a concluziilor:
Raportul a fost elaborat in cadrul Proiectului START pentru egalitatea de sanse a persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii, cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – Investeste in oameni!.



Cercetarea a fost realizata la nivel national de Societatea Academica din Romania, partener al Fundatiei Motivation Romania in cadrul acestui proiect, si a avut drept scop identificarea principalelor motivatii si piedici in calea angajarii persoanelor cu dizabilitati. S-au realizat un sondaj de opinie pe un esantion de 1.555 de persoane cu dizabilitati, 4 grupuri focus si 40 de interviuri cu persoane cu dizabilitati, reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, ai angajatorilor si ai institutiilor publice.



Cercetarea a relevat faptul ca doar 12,7% din persoanele cu dizabilitati cu varsta intre 18-55 ani au un loc de munca, un nivel al ocuparii foarte scazut comparativ cu populatia generala (la care rata medie este de circa 70%). Aceasta in timp ce in alte tari europene rata ocuparii persoanelor cu dizabilitati variaza intre 20% (Polonia) si peste 50% (Finlanda, Danemarca, Luxemburg).

Principalul factor care influenteaza ocuparea persoanelor cu dizabilitati in Romania este educatia, deoarece sistemul educational creeaza dezavantaje majore pentru aceasta categorie de persoane. Exista si alti factori implicati, precum accesibilitatea arhitecturala, deschiderea si flexibilitatea pietei muncii sau discriminarea.

Din perspectiva angajatorilor, s-au observat atitudini pozitive fata de principiul integrarii persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii, insa ceva mai multa reticenta in ce prive�te angajarea efectiva a acestora.

Dilema Veche despre Minorităţi şi organizaţii

Reiau un articol/interviu publicat in Dilema Veche din această săptămână:
Minorităţi şi organizaţii

Am formulat cîteva întrebări pentru o serie de organizaţii nonguvernamentale axate pe sprijinul cîte unei minorităţi (persoane cu disabilităţi, minorităţi sexuale şi etnice) privind inegalitatea/egalitatea de şanse de care se bucură categoria socială vizată în România de azi. Acestea sînt: Asociaţia ACCEPT, Centrul romilor pentru intervenţie socială şi studii Romani Criss, Fundaţia „Pentru Voi“, Fundaţia Motivation.

1. Categoria socială de care se ocupă organizaţia dvs. are şanse egale/inegale cu celelalte categorii de populaţie din România? De ce (cel puţin trei exemple concrete, dacă se poate)?

2. Credeţi că principala cauză pentru care se întîmplă acest lucru este legislaţia nefericită în domeniu sau pur şi simplu modul de aplicare a ei – plus mentalitatea şi atitudinile oamenilor de aici?

3. Care sînt soluţiile pentru diminuarea/eliminarea acestei inegalităţi pe care le propuneţi? (I. P.)

Romaniţa IORDACHE - Asociaţia ACCEPT

1. Sondajul de opinie „Fenomenul discriminării în România – percepţii şi atitudini“ realizat de INSOMAR pentru Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în august 2009, ca parte a unui exerciţiu anual de analiză a evoluţiei tendinţelor discriminatorii din societatea românească, arăta că, în ciuda faptului că 55,9% dintre români consideră că homosexualii sînt discriminaţi sau foarte discriminaţi, indicînd minorităţile sexuale ca unul dintre cele mai discriminate grupuri vulnerabile din România, doar 4,9% dintre români ar accepta un homosexual ca membru al familiei şi doar 23% ca prieten apropiat, iar 54% nu ar accepta ca prieten un homosexual (acesta fiind grupul faţă de care se manifestă cel mai mare grad de respingere socială). Pentru a completa tabloul: peste 55% dintre români consideră că persoanele de orientare homosexuală ar trebui tratate de medic pentru a se „vindeca“. ACCEPT, prin activitatea sa, pledează pentru o societate în care orientarea sexuală şi identitatea de gen sînt considerate simple caracteristici ale fiinţei umane, în care oamenii nu sînt opriţi de poliţişti sau de jandarmi şi amendaţi doar pentru că se ţin de mînă cînd se plimbă în Herăstrău. Care pot fi însă şansele de egalitate în drepturi ale unui grup a cărui afirmare civică în spaţiul public românesc încă atrage contra-manifestaţii agresive ale „normalităţii“, iniţiative legislative de sancţionare penală sau contravenţională, mesaje politice publice de marginalizare, de depreciere, toate acestea în contextul lipsei oricăror politici publice destinate acestui grup vulnerabil la discriminare? În cazul minorităţilor sexuale, înainte de a putea discuta despre egalitatea de şanse, ar trebui să putem discuta – mai mult decît teoretic – despre egalitatea în drepturi, ceea ce implică însă un act prealabil de educare a populaţiei şi de explicare a alterităţii şi a dreptului său la recunoaştere şi la demnitate.

2. Intoleranţa care stă de cele mai multe ori la baza încălcării drepturilor şi care, implicit, erodează egalitatea de şanse fie este determinată de lipsa de informaţie, fie este cauzată de o formă periculoasă de mixaj între fanatismul religios şi populismul politic care substituie valorile sau agendele personale, politicilor publice. Deşi vestitul Articol 200 al Codului Penal a fost abrogat de 9 ani, atît autorităţile cît şi mentalul colectiv tratează încă minorităţile sexuale ca un grup criminal sau, cel puţin, ca unul suspect; dovadă prevederile Noului Cod Civil în care homofobia parlamentarilor merge atît de departe, încît determină introducerea unor prevederi care contravin dreptului internaţional. Afirmaţia că homosexualii sînt cetăţeni şi ar trebui să se poată bucura de aceleaşi drepturi şi obligaţii este întîmpinată, în cele mai fericite cazuri, cu zîmbete condescendente, solicitările pentru adoptarea de politici publice sau de acte normative care să răspundă nevoilor speciale ale acestei minorităţi sînt evitate cu teamă (România, de exemplu, nu are o legislaţie care să soluţioneze din punct de vedere juridic dificultăţile cu care se confruntă persoanele transgender).

3. Educaţie pentru democraţie. Educaţie pentru respectarea diversităţii. Educaţie sexuală. Educaţie.

Magda MATACHE, Georgian LUNCA - Centrul Romani CRISS

1. Cei aproape 500 de ani de robie, care marchează începuturile existenţei romilor pe teritoriile Principatelor Româneşti au influenţat dezvoltarea ulterioară a comunităţilor rome, dar şi atitudinile populaţiei faţă de acest grup etnic. Statutul de populaţie marginală se menţine şi astăzi, romii continuînd să trăiască încă la marginea localităţilor, să fie stigmatizaţi şi, mulţi dintre ei, să ajungă să îşi urască şi să îşi nege propria identitate.
Pentru a înţelege decalajul dintre romi şi ceilalţi, sînt necesare analize raţionale ale garanţiilor pe care democraţia românească şi statul de drept le asigură romilor, în ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, egalitatea şanselor şi „respectul ca valoare“, cum definea G. Sartori demnitatea umană.

2. Ne vom referi la o problemă regăsită des în dezbaterile despre romi, respectiv educaţia, însă noi, Romani CRISS, vedem dintr-o altă perspectivă şi avem alte experienţe legate de acest subiect. Ascultăm destul de des prieteni, politicieni, jurnalişti care vorbesc despre dezinteresul romilor pentru educaţie. Experienţa de 17 ani a organizaţiei Romani CRISS în comunităţile de romi ne-a arătat că, într-adevăr, în unele familii există şi această atitudine, însă e raţional să ne imaginăm că toţi membrii unui grup etnic nu văd importanţa şcolii? Un efect grav al acestei premise este calitatea scăzută a educaţiei pe care copiii romi o primesc în şcolile în care ponderea lor este semnificativă. Lipsa de implicare a profesorilor şi a părinţilor în activităţile educative, slaba pregătire a celor care ajung să predea în aceste şcoli, segregarea şcolară şi reticenţa cadrelor didactice de a profesa în şcolile de tip „ghetto“, din raţiuni ce ţin, fie de imaginea proprie, fie de atitudini care nu au nimic în comun cu acceptarea diversităţii etnice, prezintă o altă faţă a acestei probleme şi implicit şi alte soluţii.

3. Incluziunea unui grup minoritar nu constă doar în scrierea de strategii şi angajarea, în cazul nostru, a unor romi în instituţii. Ci implică acţiuni pe termen lung, voinţă politică şi interes din partea instituţiilor care să aplice acelaşi tratament şi respect grupului minoritar pe care le aplică în mod curent cetăţenilor majoritari. Incluziunea unui grup etnic presupune şi recunoaşterea contribuţiilor acestuia la istoria şi la cultura naţională.
Problemele romilor nu persistă din cauza legislaţiei, a strategiilor şi a planurilor existente, ci este vorba, mai degrabă, de implementarea acestor măsuri, de schimbarea practicilor şi a atitudinilor. Atunci cînd România va fi pregătită să-i privească pe romi ca pe cetăţeni egali şi nu cetăţeni de „mîna a doua“, atunci cînd acţiunile instituţiilor locale vor fi realizate în conformitate cu nevoile comunităţilor, atunci cînd vom învăţa despre romi la orele de istorie, vom asista şi la un proces de creştere a stimei de sine a romilor, de creştere a numărului celor are îşi afirmă identitatea, a celor care învaţă limba romani şi de scădere a asistaţilor social.
O contribuţie o pot avea şi jurnaliştii ce vor renunţa la standardele duble actuale ce se traduc prin heteroidentificarea romilor ce comit infracţiuni (Mailat), nu şi a romilor ce se remarcă prin acţiuni pozitive (Costel Busuioc).

Nicoleta FOICA - Fundaţia „Pentru Voi“

1. Din păcate, persoanele cu dizabilităţi intelectuale reprezintă una dintre categoriile cele mai vulnerabile din România, în momentul de faţă, confruntîndu-se cu o serie de situaţii de discriminare şi inegalitate de şanse. Iată două dintre acestea:
● Inegalitate de şanse pe piaţa muncii
În ciuda eforturilor din ultimii ani, calitatea vieţii acestora este scăzută, cu atît mai mult cu cît ne aflăm într-un an de criză economică, care loveşte în special categoriile vulnerabile, cum sînt persoanele cu dizabilităţi. Conform statisticilor ANPH, pe 30 septembrie 2009, erau angajate în muncă 28.107 persoane cu dizabilităţi, dintre care doar 2481 cu dizabilităţi intelectuale şi neuropsihice. Potenţialul lucrativ al persoanelor cu dizabilităţi intelectuale este neglijat aproape în totalitate, procentul celor care lucrează fiind sub 1%.
● În România numeroşi cetăţeni cu dizabilităţi intelectuale sînt puşi sub tutelă, fiind în incapacitate de a lua decizii pentru ei înşişi. Codul Civil acordă doar un singur tip de tutelă – „totală“: care înlătură capacitatea legală a unei persoane de a lua decizii de natură legală: o persoană pusă sub tutelă nu are dreptul de a se angaja, de a se căsători sau de a deschide un cont în bancă. Această situaţie a dus la o serie de abuzuri. Spre exemplu, o persoană pusă sub tutelă poate fi plasată într-o instituţie de protecţie socială, de către tutorele ei, fără a-i da consimţămîntul, pe viaţă şi fără drept de apel.
Codul Muncii din România interzice dreptul de muncă al persoanelor cu dizabilităţi intelectuale puse sub tutelă fără să ţină cont că acestea ar putea desfăşura o muncă corespunzătoare abilităţilor lor, în urma unei evaluări şi orientări profesionale (Art. 13 din titlul II, cap. I).

3. În ceea ce priveşte angajarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: am dezvoltat un serviciu de angajare în muncă asistată, pentru prima dată în România, în 1999.
Este un serviciu ce facilitează angajarea competitivă într-un context integrat, pe piaţa muncii, dezvoltată pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale care au nevoie de un sprijin continuu pentru a-şi putea desfăşura activitatea. Aceasta înseamnă oferirea de sprijin în căutarea locului de muncă şi la locul de muncă, transport, tehnologie ajutătoare, instruire vocaţională specializată, supervizare individualizată.

Nu înseamnă niciodată munca în ateliere protejate sau alte medii de lucru izolate care sînt create doar pentru persoane cu dizabilităţi. Serviciile de angajare asistată includ plasarea individuală, enclave, echipe de lucru mobile.

În ceea ce priveşte problema tutelei, Fundaţia „Pentru Voi“, în parteneriat cu Institutul pentru Politici Publice şi Centrul pentru Resurse Juridice, a depus un proiect care urmăreşte creşterea conştientizării cetăţenilor cu privire la interzicerea abuzivă a dreptului de lucru şi autodeterminare a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Acest lucru se va face prin:
● investigarea acestui subiect în România prin organizarea de dezbateri cu persoane publice;
● modificarea Codului Muncii prin includerea posibilităţii ca persoana cu dizabilităţi intelectuale, care este pusă sub tutelă, să aibă posibilitatea de a se angaja, cu aprobarea tutorelui, aşa cum se procedează şi pentru persoanele cu vîrsta curpinsă între 15-16 ani.


Anca BEUDEAN - Fundaţia Motivation România

1. Cel puţin trei domenii importante în care inegalitatea accesului persoanelor cu dizabilităţi este considerabilă sînt:

Accesul fizic: majoritatea spaţiilor de interes public sînt inaccesibile – de exemplu, şcoli publice, universităţi, administraţii financiare, alte instituţii publice, cabinete medicale, instituţii de cultură. Totodată, transportul public rămîne în mare parte inaccesibil, nepermiţînd persoanelor cu dizabilităţi (mai ales celor cu dizabilităţi severe) să se deplaseze independent. În oraşele mici şi în mediul rural, accesibilitatea este inexistentă.
Educaţia: sistemul educaţional încă nu este adaptat pentru a-i primi pe copiii şi tinerii cu diferite tipuri de dizabilităţi într-un mediu incluziv. Lipsa accesibilizărilor arhitecturale (rampe, lifturi pentru fotoliu rulante, toalete accesibile; lipsa materialelor didactice (în formate braille/auditiv); pregătirea insuficientă a cadrelor didactice şi lipsa sprijinului suplimentar necesar în unele cazuri fac ca numărul copiilor cu dizabilităţi integraţi în şcoli de masă să fie foarte redus. În paralel, sistemul de învăţămînt special, ca şi cel de masă, nu reuşeşte să-i echipeze pe copiii cu dizabilităţi pentru o viaţă independentă şi pentru a se integra profesional după absolvire.
Angajarea: un raport al Consiliului Naţional al Dizabilităţii către ANPH arată că doar 2,93% dintre persoanele cu dizabilităţi au un loc de muncă, în timp ce Planul Naţional de Dezvoltare pentru 2007-2013 arată că doar 0,1% din totalul persoanelor angajate sînt persoane cu dizabilităţi.

Aceste cifre se datorează atît impactului în cascadă al lipsei accesibilităţii transportului şi spaţiilor publice şi insuficientelor oportunităţi de educaţie incluzivă, dar şi unor cauze precum:
● inadecvarea instrumentelor legislative şi fiscale care să-i motiveze pe angajatori să angajeze persoane cu dizabilităţi şi să realizeze accesibilizări la locul de muncă;
● adaptarea deficitară a sistemului de educaţie şi formare profesională la cerinţele economiei;
● insuficienta cunoaştere a abilităţilor persoanelor cu dizabilităţi de către angajatori;
● insuficienta motivare a persoanelor cu dizabilităţi de a se angaja (în special pentru că factorii demotivanţi, ca dificultăţile de transport în lipsa accesibilităţii, depăşesc pentru multe persoane motivarea pe care o pot aduce venitul şi apartenenţa la comunitate).
Acestea şi alte dificultăţi vor fi probabil cu atît mai greu de depăşit în perioada care urmează, autorităţile putînd cu mai multă uşurinţă invoca „criza financiară“ şi „lipsa resurselor umane şi materiale“.

2. Acestea se datorează atît legislaţiei inadecvate cît şi implementării deficitare, cînd legislaţia există deja. Atitudinile oamenilor s-au mai schimbat în ultimii ani.

3. Credem că soluţiile sînt simple la nivel de concept, dar necesită multă voinţă din partea autorităţilor publice. Ele includ:
● fonduri pentru diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi private pentru persoanele cu dizabilităţi şi dezvoltarea acestor servicii atît în marile oraşe, cît şi în comunităţile mici;
● contractarea public-privată la nivel naţional, în mod transparent şi echilibrat, şi alte măsuri de asigurare a sustenabilităţii pe termen lung a serviciilor înfiinţate prin proiecte;
● voinţa de a realiza promisiunile făcute prin declaraţii politice (deşi în prezent puţine dintre acestea se adresează şi persoanelor cu dizabilităţi, acestea nefiind recunoscute ca grup relevant şi neapărînd decît sporadic pe agenda aleşilor noştri) sau prin politicile publice.

Google Europe Scholarship

Google a lansat un program de burse - Google Europe Scholarship - dedicat
studentilor cu dizabilitati. Programul urmareste sa-i incurajeze pe
acestia sa exceleze in studiile lor, sa joace un rol activ si sa devina
lideri in crearea de noi tehnologii (TIC).

Bursele vor fi acordate pe baza performantelor academice ale candidatilor
(studenti, licentiati, masteranzi si doctoranzi) si a pasiunii
(demonstrate) in domeniul informaticii. Candidaturile vor fi evaluate de
catre un juriu format din cercetatori si ingineri. Candidatii selectati
vor primi fiecare o bursa in valoare de 7.000 euro (sau echivalent) pentru
anul universitar 2010-2011.

In iunie 2010, toti bursierii vor fi invitati sa viziteze Centrul Google
de Inginerie din Zurich (toate costurile vor fi asigurate) si sa participe
la diferite ateliere si activitati sociale.

Data limita pentru inscriere este: 15 martie 2010

Mai multe informatii:
http://www.google.com/studentswithdisabilities-europe/

Pentru Voi si IPP solicită Parlamentului ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

In continuarea postarii de ieri, Pentru Voi şi IPP au sărbătorit Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi printr-un mesaj trimis Parlamentului:

COMUNICAT DE PRESA

De Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati,

Fundatia "Pentru Voi" si Institutul pentru Politici Publice (IPP)

šcer Parlamentului Romaniei sa ratifice Conventia ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati

la inceputul viitoarei sesiuni parlamentare

Bucuresti/Timisoara, 3 decembrie 2009 ” Fundatia "Pentru Voi" si Institutul pentru Politici Publice (IPP) solicita autoritatilor romane sa aplice principiile asumate prin semnarea, de catre Romania, a Conventiei ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati, recent ratificata de Comunitatea Europeana.

"Dupa 20 de ani de reforme succesive, mai putin de 2% din persoanele cu dizabilitati intelectuale au acces la servicii sociale comunitare si mai putin de 1% sunt angajate in munca. In spatele statisticilor sunt destine condamnate la izolare, sunt familii sacrificate. Facem un apel la viitorul Guvern si la Parlamentul Romaniei sa actioneze pentru a curma drama persoanelor cu dizabilitati intelectuale si a familiilor lor. Dupa o viata de sacrificiu, parintii persoanelor cu dizabilitati cer statului roman dreptul la demnitate si la o viata decenta pentru copiii lor. Un prim pas necesar este ratificarea Conventiei Natiunilor Unite", a declarat Laila Onu, director general executiv al Fundatiei "Pentru Voi".

Militand activ pentru apararea drepturilor persoanelor adulte cu dizabilitati intelectuale din Romania, Fundatia "Pentru Voi" si Institutul pentru Politici Publice (IPP) apreciaza ca ratificarea, in perioada urmatoare, a Conventiei reprezinta un angajament al societatii romanesti cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati.

"De aproape 2 ani asteptam ca Guvernul si Parlamentul Romaniei sa consfinteasca ceea ce comunitatea internationala a decis intr-un timp record - promovarea activa a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Astazi, in prag de alegeri prezidentiale, consideram ca autoritatile statului - puterea legislativa si cea executiva - au atat o datorie legala, cat si una morala de a pune in practica principiile Conventiei", sustine Violeta Alexandru, Directorul IPP.

Conventia ONU este primul document oficial referitor la drepturile omului ratificat de un numar impresionant de tari din toata lumea - 143 de tari au semnat Conventia si 74 au ratificat-o deja de la intrarea in vigoare in mai 2008. In calitate de tara semnatara, Romania are datoria de a finaliza acest proces pentru a determina cu adevarat o reforma in ceea ce priveste crearea unui mediu de viata adecvat pentru persoanele cu dizabilitati, prin ratificarea de catre Parlament cu prioritare a Conventiei la inceputul sesiunii legislative viitoare.

Consiliul European a decis ca UE sa devina parte a Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

Consiliul European a decis pe 26 noiembrie că va iniţia măsurile necesare pentru ca Uniunea să devină parte a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Cum pe 3 decembrie este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, aceasta este o veste bună întrucât Convenţia este primul instrument juridic care stabileşte standarde minime pentru protejarea şi asigurarea totalităţii drepturilor civile, politice, sociale, economice şi culturale ale persoanelor cu dizabilităţi. Este interesant că acesta este şi primul document major de drepturile omului la care Comunitatea Europeană decide să devină parte.
E de sperat că această iniţiativă va motiva şi autorităţile române pentru că deşi România a semnat atât Convenţia cât şi Protocolul său opţional pe 26.09.2007, nu a ratificat aceste documente şi nici nu au fost iniţiate măsuri de regândire a legislaţiei privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi aşa cum ar fi cazul deoarece spiritul şi litera Convenţiei ONU diferă radical de concepţia Legii 448 din 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi cu atât mai puţin de prevederile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice (487 din 2002).