Comisia Europeană avertizează Italia, Germania şi Olanda în legătură cu aplicarea legislaţiei anti-discriminare

Câteva veşti de la Comisie despre aplicarea legislaţiei anti-discriminare:
Germania a primit pliculeţul galben (care precede iniţierea procedurii de încălcare a dreptului comunitar)pentru aplicarea incorectă a normelor referitoare la interzicerea discriminării pe criteriul religiei sau credinţei, al dizabilităţii, vârstei şi orientării sexuale în domeniul relaţiilor de muncă+ adică Directiva 78 din 2000.

In practică, Germania introdusese restricţii în ceea ce priveşte beneficiile la care aveau dreptul funcţionarii publici sau personalul militar care trăiau în relaţii de parteneriat în timp ce cuplurile căsătorite beneficiau de aceste facilităţi (alocaţii de familie, accesul la pensia de urmaş etc.). De asemenea, legea germană nu protejează împotriva demiterilor care aveau la bază discriminarea iar obligaţia angajatorului de a asigura acomodarea rezonabilă în cazul persoanelor cu dizabilităţi era aplicabilă numai în cazul persoanelor care sufereau de dizabilităţi grave.

Germania a primit o opinie argumentată şi în ceea ce priveşte aplicarea directivei priving egalitatea rasială 43 din 2000, Comisia Europeană arătând că legea pentru protejarea împotriva discriminării etnice şi rasiale nu interzice demiterile pe baze discriminatorii, că protecţia împotriva victimizării este expres limitată la contextul relaţiilor de muncă

In ceea ce priveşte Italia, Comisia a arătat că legea italiană include prevederi referitoare numai la facilitarea accesului pe piaţa muncii numai în cazul anumitor persoane cu dizabilităţi şi că în aplicarea conceptului de inversare a sarcinii probei în cazurile de discriminare, legea italiană stabilise o condiţie a caracterului :serios: al discriminării, ceea ce contravine textului directivei.

In cazul Olandei, Comisia a arătat că prin raportare la directiva 43 din 2000, definirea discriminării directe şi indirecte nu este suficient de clară ceea ce poate duce la imposibilitatea de a proteja victimele discriminării, că excepţiile de la principiul nediscriminării acordate în cazul anumitor tipuri de muncă sunt mult prea generale şi că excepţiile de la principiul nediscriminării justificate de dreptul la viaţă intimă şi privată sunt mult prea largi.