joi, 9 februarie 2012

Incitarea la ură nu poate beneficia de protecţia garantată pentru libertatea de exprimare

Ieri, 9 februarie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat o decizie care clarifică poziţia Curţii în ceea ce priveşte echilibrul fragil dintre liberatetea de exprimare şi promovarea unui discurs care constituie o ofensă adusă unui grup.
In Vejdeland şi alţii c. Suediei, Camera a decis în unanimitate că sancţionarea penală a persoanelor care au distribuit materiale ofensatoare la adresa homosexualilor ca grup nu constituie o încălcare a Convenţiei consolidând practica sa în domeniul discursului urii.
Practic, Curtea a concluzionat că nu poate fi invocată protecţia garantată de Articolul 10 în cazul în care liberatea de exprimare este abuzată pentru a prezenta homosexualitatea ca "tendinţa sexuală deviantă" care are "un efect moral distructiv asubra substanţei societăţii." Curtea a concluzionat că aceste declaraţii au constituit afirmaţii serioase, care aduc prejudicii majore, chiar dacă nu includ şi indicaţii referitoare la eventuale acţiuni.
In contextul românesc, în care discursul urii este frecventat de politicieni şi simplii cetăţeni în egală măsură, şi este etalat nu numai împotriva homosexualilor ci şi împotriva romilor, a minorităţilor religioase, a persoanelor care trăiesc cu HIV, sau a celor care sunt percepuţi ca diferiţi, decizia Curţii pare a ţine de un alt univers al civilităţii. Jurisprudenţa CEDO este însă relevantă în interpretarea şi punerea în aplicare a legii române, asta implică şi că e de sperat ca în viitorul apropiat să vedem referiri la Vejdeland şi Alţii c. Suediei în instanţele naţionale şi în deciziile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.