vineri, 27 noiembrie 2009
Când promotorii măsurilor pentru combaterea discriminării renunţă la luptă
European Voice publică azi un eseu interesant al lui Nicolas Berger, directorul biroului regional al Amnesty International de la Bruxelles care trage un semnal de alarmă în legătură cu o percepută renunţare, inclusiv din partea Suediei, la susţinerea directivei orizontale. Directiva orizontală este proiectul care ca scop lărgirea cadrului de aplicare a Directivei privind egalitatea în angajare şi relaţiile de muncă şi la domeniile accesului la servicii, educaţiei, sănătăţii promovând astfel o abordare unitară, inclusivă a mecanismelor pentru combaterea discriminării pentru toate cele şase criterii protejate în dreptul comunitar în baza Art. 13 al Tratatului de la Amsterdam(gen, etnie sau rasă, religie sau credinţă, vârstă, dizabilitate, orientare sexuală.
marți, 24 noiembrie 2009
Comisia Europeană: proceduri iniţiate împotriva Marii Britanii şi Danemarcei pentru nerespectarea acquisului referitor la egalitate
După ce luna trecută
In cazul Marii Britanii, opinia argumentată menţionează faptul că definiţia discriminării indirecte este prea limitată şi nu acoperă şi discriminarea potenţială, că excepţiile de la principiul nediscriminării pe criteriul genului în cazul anumitor poziţii sunt mult prea largi, că excepţiile de la principiul nediscriminării pentru persoanele desemnate din anumite insituţii politice nu sunt suficient de detaliate, că dreptul la asociere pentru a susţine victimele discriminării în instanţe nu este stabilit cu suficientă claritate.
Tot pe 20 noiembrie, Marea Britanie a primit şi o a doua opinie argumentată în ceea ce priveşte aplicarea greşită a regulilor UE de interzicerea a discriminării pe criteriul religiei sau credinţei, al dizabilităţii, vârstei şi orientării sexuale în domeniul relaţiilor de muncă, adică Directiva 78 din 2000. In această opinie argumentată, Comisia arată că în cazul legislaţiei britanice nu există o clară interzicerea a ordinului de a discrimia, că excepţiile de la principiul nediscriminării în cazul criteriului orientării sexuale pentru angajatorii religioşi sunt mai largi decât cele permise de Directivă.
Opinia argumentată referitoare la Danemarca
se referă la îngrijorarea Comisiei în legătură cu rolul şi mandatul instituţiei naţionale responsabilă de promovarea egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul victimelor de a solicita remedii în faţa acestei instituţii.
Tot atunci, Comisia a anunţat şi închiderea procedurilor iniţiate împotriva Spaniei, Slovaciei şi a Maltei ca urmarea a modificării legislaţiei şi practicilor din aceste ţări pentru a fi în concordanţă cu Directiva privind Egalitatea Rasială (2000/43/EC).
Italia, Germania şi Olandaau fost avertizate în legătură cu nerespectarea principiilor egalităţii, săptămâna aceasta, Comisia a trimis opinii argumentate Marii Britanii şi Danemarcei pentru neimplementarea corectă a regulilor UE care interzic discriminarea în relaţiile de muncă pe criteriul genului (2002/73/EC, see also MEMO/08/742). Opiniile argumentate reprezintă cea de-a doua fază în procedura de încălcare a dreptului comunitar (infringement procedure) urmând ca statele să aibă două luni la dispoziţie pentru a răspunde.
In cazul Marii Britanii, opinia argumentată menţionează faptul că definiţia discriminării indirecte este prea limitată şi nu acoperă şi discriminarea potenţială, că excepţiile de la principiul nediscriminării pe criteriul genului în cazul anumitor poziţii sunt mult prea largi, că excepţiile de la principiul nediscriminării pentru persoanele desemnate din anumite insituţii politice nu sunt suficient de detaliate, că dreptul la asociere pentru a susţine victimele discriminării în instanţe nu este stabilit cu suficientă claritate.
Tot pe 20 noiembrie, Marea Britanie a primit şi o a doua opinie argumentată în ceea ce priveşte aplicarea greşită a regulilor UE de interzicerea a discriminării pe criteriul religiei sau credinţei, al dizabilităţii, vârstei şi orientării sexuale în domeniul relaţiilor de muncă, adică Directiva 78 din 2000. In această opinie argumentată, Comisia arată că în cazul legislaţiei britanice nu există o clară interzicerea a ordinului de a discrimia, că excepţiile de la principiul nediscriminării în cazul criteriului orientării sexuale pentru angajatorii religioşi sunt mai largi decât cele permise de Directivă.
Opinia argumentată referitoare la Danemarca
se referă la îngrijorarea Comisiei în legătură cu rolul şi mandatul instituţiei naţionale responsabilă de promovarea egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul victimelor de a solicita remedii în faţa acestei instituţii.
Tot atunci, Comisia a anunţat şi închiderea procedurilor iniţiate împotriva Spaniei, Slovaciei şi a Maltei ca urmarea a modificării legislaţiei şi practicilor din aceste ţări pentru a fi în concordanţă cu Directiva privind Egalitatea Rasială (2000/43/EC).
Nou Raport OSCE referitor la crimele urii
Ca şi în anii trecuţi, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a publicat Raportul anual referitor la crimele urii - incidente ţi răspunsuri (pe 2008) ca parte a mandatului său referitoare la Dimensiunea Umană. In cadrul Dimensiunii Umane, OSCE monitorizează anumite tipuri de încălcări ale drepturilor omului şi ale minorităţilor care sunt considerate ca având potenţial de a constitui surse pentru conflicte sau insecuritate în zona OSCE.
Raportul pe 2008 menţionează cazuri de intimidare, ameninţări, vandalism, hărţuiri, incendieri sau agresiuni şi subliniază că absenţa datelor statistice credibile face imposibilă realizarea unui tablou complet.
Datele referitoare la România au la bază un chestionar completat de autorităţile române şi date de monitorizare oferite de organizaţii neguvernamentale. Raportul menţionează date colectate de Ministerul de Interne, de poliţie la nivel local, de Procuratură, de CSM şi de organizaţii neguvernamentale cu absenţa unei metodologii comune care ar permite clara înţelegere a fenomenului. Raportul menţionează atacurile împotriva romilor care au avut loc în România în 2008.
Statisticile sunt din nou frustrante: 59 de cazuri de infracţiuni ale urii înregistrate de IGP, 21 de cazuri instrumentate de Procuratură în baza Art. 317 şi 6 în baza OUG 31 din 2002 pentru a concluziona cu 5 sentinţe date în baza Art. 247. Datele pe 2007 arătau: că IGPul nu a înregistrat niciun caz referitor la crimele urii; CSMul a identificat 9 cazuri de abuz în serviciu cu încălcarea unor drepturi, 2 persoane au fost condamnate la închisoare în timp ce în alte 7 cazuri executarea pedepsei a fost suspendată; OUG 31 din 2001 (interzicerea unor organizaţii şi simboluri cu caracter fascist, rasist, sau xenofob) a fost folosită în 9 cazuri însă în 3 dintre acestea au fost înregistrate excepţii, în timp ce în celelalte 6 cazuri s-au dat soluţii de neînceperea urmăririi penale. In baza statisticilor şi a cazurilor finalizate ar părea că România e lipsită de ură. Nu cred însă că am putea susţine asta şi în faţa familiilor de romi din Sânmartin sau Sâncrăieni.
Raportul pe 2008 menţionează cazuri de intimidare, ameninţări, vandalism, hărţuiri, incendieri sau agresiuni şi subliniază că absenţa datelor statistice credibile face imposibilă realizarea unui tablou complet.
Datele referitoare la România au la bază un chestionar completat de autorităţile române şi date de monitorizare oferite de organizaţii neguvernamentale. Raportul menţionează date colectate de Ministerul de Interne, de poliţie la nivel local, de Procuratură, de CSM şi de organizaţii neguvernamentale cu absenţa unei metodologii comune care ar permite clara înţelegere a fenomenului. Raportul menţionează atacurile împotriva romilor care au avut loc în România în 2008.
Statisticile sunt din nou frustrante: 59 de cazuri de infracţiuni ale urii înregistrate de IGP, 21 de cazuri instrumentate de Procuratură în baza Art. 317 şi 6 în baza OUG 31 din 2002 pentru a concluziona cu 5 sentinţe date în baza Art. 247. Datele pe 2007 arătau: că IGPul nu a înregistrat niciun caz referitor la crimele urii; CSMul a identificat 9 cazuri de abuz în serviciu cu încălcarea unor drepturi, 2 persoane au fost condamnate la închisoare în timp ce în alte 7 cazuri executarea pedepsei a fost suspendată; OUG 31 din 2001 (interzicerea unor organizaţii şi simboluri cu caracter fascist, rasist, sau xenofob) a fost folosită în 9 cazuri însă în 3 dintre acestea au fost înregistrate excepţii, în timp ce în celelalte 6 cazuri s-au dat soluţii de neînceperea urmăririi penale. In baza statisticilor şi a cazurilor finalizate ar părea că România e lipsită de ură. Nu cred însă că am putea susţine asta şi în faţa familiilor de romi din Sânmartin sau Sâncrăieni.
vineri, 13 noiembrie 2009
Biroul Permanent a publicat candidaturile pentru Colegiul Director al CNCD
Biroul Permanent al Camerei Deputatilor a publicat pe 9 noiembrie lista de candidaturi pentru funcţia de membru al Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Conform articolului 24 din Ordonanta 137 din 2000 urmează o perioadă de 15 zile, timp în care se pot depune obiecţii cu privire la candidaturile depuse (în scris şi argumentate) la comisiile de specialitate (comisiile juridice, de drepturile omului şi minorităţi şi de egalitate de şanse din Cameră şi Senat).
Comisiile de specialitate vor organiza audieri după curgerea perioadei de 15 zile şi, în funcţie de rezultat, vor elabora un aviz comun pe care îl vor prezenta în şedinţă comună a celor două camere.
Candidaturile sunt interesante: un amestec de confirmări şi pozitive şi negative dar şi surprize de bună calitate cu oameni care îşi pot justifica interesul în combaterea discriminării şi care pot contribui la menţinerea eficienţei CNCD. Au apărut, cum era de aşteptat, şi candidaţii cu CVuri de mucava care nu rezistă unor întrebări simple.
Aviz amatorilor: Interesaţii pot participa la audieri!
Comisiile de specialitate vor organiza audieri după curgerea perioadei de 15 zile şi, în funcţie de rezultat, vor elabora un aviz comun pe care îl vor prezenta în şedinţă comună a celor două camere.
Candidaturile sunt interesante: un amestec de confirmări şi pozitive şi negative dar şi surprize de bună calitate cu oameni care îşi pot justifica interesul în combaterea discriminării şi care pot contribui la menţinerea eficienţei CNCD. Au apărut, cum era de aşteptat, şi candidaţii cu CVuri de mucava care nu rezistă unor întrebări simple.
Aviz amatorilor: Interesaţii pot participa la audieri!
luni, 9 noiembrie 2009
16 % din europeni s-au confruntat cu discriminarea
Pe 9 noiembrie, Comisia a publicat rezultatele unui studiu periodic de analiză a discriminării în cadrul statelor membre.
Rezultatul Eurobarometrului: unul din şase cetăţeni ai UE susţin că au fost discriminaţi pe parcursul ultimului an, 64% dintre europeni se tem că recesiunea va duce la discriminări pe piaţa muncii, cu excluderea persoanelor vârstnice. 16% dintre europeni s-au confruntat cu discriminarea datorită rasei, religiei, vârstei, dizabilităţii sau orientării lor sexuale, discriminarea pe criteriul vârstei fiind cea mai îngrijorătoare (58% dintre cei chestionaţi)comparativ cu rezultatele Eurobarometrului din 2008.
Rezultatul Eurobarometrului: unul din şase cetăţeni ai UE susţin că au fost discriminaţi pe parcursul ultimului an, 64% dintre europeni se tem că recesiunea va duce la discriminări pe piaţa muncii, cu excluderea persoanelor vârstnice. 16% dintre europeni s-au confruntat cu discriminarea datorită rasei, religiei, vârstei, dizabilităţii sau orientării lor sexuale, discriminarea pe criteriul vârstei fiind cea mai îngrijorătoare (58% dintre cei chestionaţi)comparativ cu rezultatele Eurobarometrului din 2008.
vineri, 6 noiembrie 2009
Discuţiile referitoare la prezenţa simbolurilor religioase în spaţiul public continuă
Aşa cum prevedeam în postul trecut, cazul Lautsi v. Italia (între timp parţial tradus în română pe juridice.ro) a generat discuţii care merg până la analiza esenţei echilibrului care trebuie găsit între libertatea religioasă şi alte drepturi sau chiar în cadrul libertăţii religioase. De exemplu, (El Pais are concluzii interesante referitoare la inutilitatea argumentului italian referitor la desacralizarea simbolului crucifixului şi promovarea acestuia ca eventual simbol naţional iar Corriere della Serra, cheamă la calm în faţa vocilor ce incita la secesiune....europeană. Iată un dialog al principiilor şi valorilor care chiar dacă sunt în conflict rămân civilizate, o alternativă intelectuală de evadare din meandrele concretului.
joi, 5 noiembrie 2009
Mituri si realitati despre starea de sanatate a romilor
Organizaţia Romani CRISS lanseaza primul raport de cercetare privind starea de sanatate a comunitatii de romi, bazat exclusiv pe autoperceptia intervievatilor si pe informatiile acestora despre bolile cronice, consumul de medicamente, accesul si utilizarea serviciilor medicale, actiunile de prevenire, stilul de viata.
Din Comunicatul de presă al Romani CRISS:
Rezultatele obtinute in Romania demonstreaza ca nu exista o patologie specifica populatiei rome, dar se remarca o distributie inegala a simptomelor in functie de gen, astfel: la femei - dureri de oase, coloana vertebrala sau articulatii; dureri in piept, iar la barbati - probleme respiratorii; nervozitate, depresie sau tulburari de somn. Factorul de risc pentru aparitia bolilor este, in principal, nutritia neechilibrata (deficit de proteine animale, acizi grasi saturati si fosfor).
Suprinzator, romii intervievati declara ca accesul si utilizarea serviciilor medicale sunt bune: numai 2,8 % din populatie nu au fost niciodata la medic, timpul mediu de acces la o unitate medicala este de jumatate de ora si doar 6,7 % dintre cei care nu au beneficiat de ingrijire medicala au declarat ca nu au putut obtine programare. Reiese o preocupare importanta a populatiei de etnie roma fata de starea proprie de sanatate, insa este ingrijoratoare rata mare de auto-administrare a medicamentelor: 62.7% din adulti au consumat medicamente in ultimele doua saptamani anterioare cercetarii, dar 1 din 2 a facut-o fara prescriptie medicala.
Barierele economice reprezinta un alt aspect important care iese in evidenta in cadrul cercetarii: unul din 5 subiecti care a avut nevoie de ingrijire medicala si nu a primit a invocat motive de ordin material si alti 47% nu au mers la doctor pentru ca nu aveau asigurare sau asigurarea nu acoperea serviciul necesar.
Prevalenta interpretarii optimiste a starii de sanatate de catre populatiile rome din spatii geografice si culturale diferite sugereaza o constructie culturala diferita a sanatatii si a bolii. Multi romi, in special femeile rome percep sanatatea ca pe absenta bolii, iar boala ca pe un fenomen dezabilitant asociat cu moartea.
Un mit confirmat de rezultatele cercetarii este acela al vaccinarii copiilor din comunitatile de romi, ca 1 din 2 copii de etnie roma nu este vaccinat. Pe langa vaccinarea copiilor, un alt aspect ingrijorator confirmat de cercetare este acela legat de frecventa ingrijirilor ginecologice ale femeilor rome. Rezultatele ne arata ca 46,3% din femeile rome nu au fost niciodata la ginecolog sau au fost numai legat de sarcina sau nastere. Alarmant este procentul mare al femeilor cu varsta intre 16 – 29 ani ce se incadreaza in categoria de mai sus, ajungand la 58,4%.
Raportul analizează în premieră starea de sănătate a romilor, mit cu mit, realitate cu realitate şi oferă recomandări pertinente.
Din Comunicatul de presă al Romani CRISS:
Rezultatele obtinute in Romania demonstreaza ca nu exista o patologie specifica populatiei rome, dar se remarca o distributie inegala a simptomelor in functie de gen, astfel: la femei - dureri de oase, coloana vertebrala sau articulatii; dureri in piept, iar la barbati - probleme respiratorii; nervozitate, depresie sau tulburari de somn. Factorul de risc pentru aparitia bolilor este, in principal, nutritia neechilibrata (deficit de proteine animale, acizi grasi saturati si fosfor).
Suprinzator, romii intervievati declara ca accesul si utilizarea serviciilor medicale sunt bune: numai 2,8 % din populatie nu au fost niciodata la medic, timpul mediu de acces la o unitate medicala este de jumatate de ora si doar 6,7 % dintre cei care nu au beneficiat de ingrijire medicala au declarat ca nu au putut obtine programare. Reiese o preocupare importanta a populatiei de etnie roma fata de starea proprie de sanatate, insa este ingrijoratoare rata mare de auto-administrare a medicamentelor: 62.7% din adulti au consumat medicamente in ultimele doua saptamani anterioare cercetarii, dar 1 din 2 a facut-o fara prescriptie medicala.
Barierele economice reprezinta un alt aspect important care iese in evidenta in cadrul cercetarii: unul din 5 subiecti care a avut nevoie de ingrijire medicala si nu a primit a invocat motive de ordin material si alti 47% nu au mers la doctor pentru ca nu aveau asigurare sau asigurarea nu acoperea serviciul necesar.
Prevalenta interpretarii optimiste a starii de sanatate de catre populatiile rome din spatii geografice si culturale diferite sugereaza o constructie culturala diferita a sanatatii si a bolii. Multi romi, in special femeile rome percep sanatatea ca pe absenta bolii, iar boala ca pe un fenomen dezabilitant asociat cu moartea.
Un mit confirmat de rezultatele cercetarii este acela al vaccinarii copiilor din comunitatile de romi, ca 1 din 2 copii de etnie roma nu este vaccinat. Pe langa vaccinarea copiilor, un alt aspect ingrijorator confirmat de cercetare este acela legat de frecventa ingrijirilor ginecologice ale femeilor rome. Rezultatele ne arata ca 46,3% din femeile rome nu au fost niciodata la ginecolog sau au fost numai legat de sarcina sau nastere. Alarmant este procentul mare al femeilor cu varsta intre 16 – 29 ani ce se incadreaza in categoria de mai sus, ajungand la 58,4%.
Raportul analizează în premieră starea de sănătate a romilor, mit cu mit, realitate cu realitate şi oferă recomandări pertinente.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Decizia CEDO referitoare la prezenţa crucifixului în şcolile publice
Prezenţa icoanelor şi a altor însemne religioase în spaţiul public e un subiect sensibil care a adus notorietate Consiliului Naţional petnru Combaterea Discriminării în urmă cu un an. După înfierbântatele campanii pro şi contra generate de hotărârea dată de CNCD în cazul plângerii depuse de Emil Moise în legătură cu prezenţa icoanelor în sala de curs a fiicei sale, subiectul nu a mai ţinut prima pagină a ziarelor. Decizia curajoasă a CNCD a fost atacată în instanţă şi demontată,raţionamentul juridic al instanţei fiind neconvingător. Cazul e acum la Strasbourg, în faţa CEDO şi un prim semnal în legătură cu decizia pe care o va lua Curtea e dat de un caz decis ieri în legătură cu o plângere similară venită din Italia.
In Lautsi v. Italia (Appl.no. 30814/06), o mamă ai cărei copii în vârstă de 11 şi 13 ani invata la o scoala publica unde in toate clasele exista cate un crucifix a reclamat ca prezenta crucifixului este contrara principiului laicitatii. Similar cu raspunsul MEC din cazul Moise, ministerul italian al educatiei a elaborat un ordin prin care recomanda mentinerea crucifixelor iar in instanta, guvernul a sustinut ca prezenta crucifixului
este normala, acesta fiind nu doar un simbol religios, ci si un simbol al
statului. Ca si justitia romana, justitia italiana a respins reclamatia doamnei Lautsi, argumentand ca crucifixul este "un simbol al istoriei si al culturii italiene si, pe cale de consecinta, al identitatii nationale". Acelasi argument a fost invocat de agentul guvernamental italian si in fata CEDO.
Judecatorii de la Strasbourg au considerat insa ca un crucifix poate fi
interpretat de elevi drept un simbol religios, care poate fi deranjant
pentru copiii de alta religie sau pentru atei.
Curtea a decis in unanimitate ca practica prezentării în şcolile publice a unor simboluri religioase constituie o încălcare a libertăţii religioase (Art. 9 CEDO) precum şi a dreptului la educaţie (Art. 2 din Protocolul 1) şi a decis ca reclamanta trebuie sa primeasca despagubiri de 5.000 de euro ca daune morale.
Iată cele 2 paragrafe cheie ale deciziei:
55. La présence du crucifix peut aisément être interprétée par des élèves de tous âges comme un signe religieux et ils se sentiront éduqués dans un environnement scolaire marqué par une religion donnée. Ce qui peut être encourageant pour certains élèves religieux, peut être perturbant émotionnellement pour des élèves d'autres religions ou ceux qui ne professent aucune religion. Ce risque est particulièrement présent chez les élèves appartenant à des minorités religieuses. La liberté négative n'est pas limitée à l'absence de services religieux ou d'enseignement religieux. Elle s'étend aux pratiques et aux symboles exprimant, en particulier ou en général, une croyance, une religion ou l'athéisme. Ce droit négatif mérite une protection particulière si c'est l'Etat qui exprime une croyance et si la personne est placée dans une situation dont elle ne peut se dégager ou seulement en consentant des efforts et un sacrifice disproportionnés.
56. L'exposition d'un ou plusieurs symboles religieux ne peut se justifier ni par la demande d'autres parents qui souhaitent une éducation religieuse conforme à leurs convictions, ni, comme le Gouvernement le soutient, par la nécessité d'un compromis nécessaire avec les partis politiques d'inspiration chrétienne. Le respect des convictions de parents en matière d'éducation doit prendre en compte le respect des convictions des autres parents. L'Etat est tenu à la neutralité confessionnelle dans le cadre de l'éducation publique obligatoire où la présence aux cours est requise sans considération de religion et qui doit chercher à inculquer aux élèves une pensée critique.
La Cour ne voit pas comment l'exposition, dans des salles de classe des écoles publiques, d'un symbole qu'il est raisonnable d'associer au catholicisme (la religion majoritaire en Italie) pourrait servir le pluralisme éducatif qui est essentiel à la préservation d'une « société démocratique » telle que la conçoit la Convention, pluralisme qui a été reconnu par la Cour constitutionnelle en droit interne.
Italia a anunţat deja că solicită reluarea cauzei în faţa Marii Camere, ziarele italiene şi internaţionale remarcând o efervescenţa reacţiilor pe această temă. Dat fiind faptul că decizia a fost una unanimă în mod normal cererea de reconsiderare nu va fi admisă, subiectul este însă unul sensibil pentru multe state şi extrem de ideologic. Dacă recursul nu este admis în următoarele trei luni, decizia va fi definitivă.
Acestea fiind spuse, cum se poate ajunge la o soluţionare amiabilă în cazul plângerii depuse la CEDO de Emil Moise? Soluţii ar fi: de exemplu recent adoptatul Cod al Educaţiei din Bulgaria care interzice expres prezenta simbolurilor religioase în afara orelor de religie sau normele adoptate în comunitatea flamandă luna trecută. On va voir...
In Lautsi v. Italia (Appl.no. 30814/06), o mamă ai cărei copii în vârstă de 11 şi 13 ani invata la o scoala publica unde in toate clasele exista cate un crucifix a reclamat ca prezenta crucifixului este contrara principiului laicitatii. Similar cu raspunsul MEC din cazul Moise, ministerul italian al educatiei a elaborat un ordin prin care recomanda mentinerea crucifixelor iar in instanta, guvernul a sustinut ca prezenta crucifixului
este normala, acesta fiind nu doar un simbol religios, ci si un simbol al
statului. Ca si justitia romana, justitia italiana a respins reclamatia doamnei Lautsi, argumentand ca crucifixul este "un simbol al istoriei si al culturii italiene si, pe cale de consecinta, al identitatii nationale". Acelasi argument a fost invocat de agentul guvernamental italian si in fata CEDO.
Judecatorii de la Strasbourg au considerat insa ca un crucifix poate fi
interpretat de elevi drept un simbol religios, care poate fi deranjant
pentru copiii de alta religie sau pentru atei.
Curtea a decis in unanimitate ca practica prezentării în şcolile publice a unor simboluri religioase constituie o încălcare a libertăţii religioase (Art. 9 CEDO) precum şi a dreptului la educaţie (Art. 2 din Protocolul 1) şi a decis ca reclamanta trebuie sa primeasca despagubiri de 5.000 de euro ca daune morale.
Iată cele 2 paragrafe cheie ale deciziei:
55. La présence du crucifix peut aisément être interprétée par des élèves de tous âges comme un signe religieux et ils se sentiront éduqués dans un environnement scolaire marqué par une religion donnée. Ce qui peut être encourageant pour certains élèves religieux, peut être perturbant émotionnellement pour des élèves d'autres religions ou ceux qui ne professent aucune religion. Ce risque est particulièrement présent chez les élèves appartenant à des minorités religieuses. La liberté négative n'est pas limitée à l'absence de services religieux ou d'enseignement religieux. Elle s'étend aux pratiques et aux symboles exprimant, en particulier ou en général, une croyance, une religion ou l'athéisme. Ce droit négatif mérite une protection particulière si c'est l'Etat qui exprime une croyance et si la personne est placée dans une situation dont elle ne peut se dégager ou seulement en consentant des efforts et un sacrifice disproportionnés.
56. L'exposition d'un ou plusieurs symboles religieux ne peut se justifier ni par la demande d'autres parents qui souhaitent une éducation religieuse conforme à leurs convictions, ni, comme le Gouvernement le soutient, par la nécessité d'un compromis nécessaire avec les partis politiques d'inspiration chrétienne. Le respect des convictions de parents en matière d'éducation doit prendre en compte le respect des convictions des autres parents. L'Etat est tenu à la neutralité confessionnelle dans le cadre de l'éducation publique obligatoire où la présence aux cours est requise sans considération de religion et qui doit chercher à inculquer aux élèves une pensée critique.
La Cour ne voit pas comment l'exposition, dans des salles de classe des écoles publiques, d'un symbole qu'il est raisonnable d'associer au catholicisme (la religion majoritaire en Italie) pourrait servir le pluralisme éducatif qui est essentiel à la préservation d'une « société démocratique » telle que la conçoit la Convention, pluralisme qui a été reconnu par la Cour constitutionnelle en droit interne.
Italia a anunţat deja că solicită reluarea cauzei în faţa Marii Camere, ziarele italiene şi internaţionale remarcând o efervescenţa reacţiilor pe această temă. Dat fiind faptul că decizia a fost una unanimă în mod normal cererea de reconsiderare nu va fi admisă, subiectul este însă unul sensibil pentru multe state şi extrem de ideologic. Dacă recursul nu este admis în următoarele trei luni, decizia va fi definitivă.
Acestea fiind spuse, cum se poate ajunge la o soluţionare amiabilă în cazul plângerii depuse la CEDO de Emil Moise? Soluţii ar fi: de exemplu recent adoptatul Cod al Educaţiei din Bulgaria care interzice expres prezenta simbolurilor religioase în afara orelor de religie sau normele adoptate în comunitatea flamandă luna trecută. On va voir...
luni, 2 noiembrie 2009
Deconstruirea sociologică a inegalităţii
Inegalităţile sunt diferenţe ierarhice evitabile, nejustificabile din punct de vedere moral.
Acesta este un citat din Göran Therborn care într-un articol intitulat The Killing Field of Inequality jonglează cu conceptele diferenţei şi inegalităţii şi nuanţează diferitele tipuri de inegalităţi pentru a concluziona că modelul nordic de dezvoltare economică îmbinată cu o politică socială a statului este cea mai concludentă dovadă că promovarea egalităţii prin politici sociale au ca efect nu numai scăderea conflictelor sociale ci şi profitul economic şi o mai bună poziţionare pe piaţă din punctul de vedere al competitivităţii - datele comparative referitoare la investiţiile în proiecte sociale şi poziţionarea în Davos World Economic Forum Global Competitiveness Reports a unor state ca Danemarca, Suedia, Marea Britanică sunt surprinzătoare.
Studiul analizează diferitele forme de manifestare a inegalităţii din punct de vedere sociologic: distanţare, excludere (bariere care apar şi fac aproape imposibil accesul la o viaţă mai bună pentru anumite grupuri), ierarhizare (treptele sociale structurate ierarhic) şi în cele din urmă exploatare.
O bună lectură pentru studenţii la sociologie şi pentru scepticii care gândesc că intervenţia pe plan social a statului ar putea duce la sărăcire...deşi nu sunt mulţi pe aici, din contră.
Acesta este un citat din Göran Therborn care într-un articol intitulat The Killing Field of Inequality jonglează cu conceptele diferenţei şi inegalităţii şi nuanţează diferitele tipuri de inegalităţi pentru a concluziona că modelul nordic de dezvoltare economică îmbinată cu o politică socială a statului este cea mai concludentă dovadă că promovarea egalităţii prin politici sociale au ca efect nu numai scăderea conflictelor sociale ci şi profitul economic şi o mai bună poziţionare pe piaţă din punctul de vedere al competitivităţii - datele comparative referitoare la investiţiile în proiecte sociale şi poziţionarea în Davos World Economic Forum Global Competitiveness Reports a unor state ca Danemarca, Suedia, Marea Britanică sunt surprinzătoare.
Studiul analizează diferitele forme de manifestare a inegalităţii din punct de vedere sociologic: distanţare, excludere (bariere care apar şi fac aproape imposibil accesul la o viaţă mai bună pentru anumite grupuri), ierarhizare (treptele sociale structurate ierarhic) şi în cele din urmă exploatare.
O bună lectură pentru studenţii la sociologie şi pentru scepticii care gândesc că intervenţia pe plan social a statului ar putea duce la sărăcire...deşi nu sunt mulţi pe aici, din contră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)