Nou Raport OSCE referitor la crimele urii

Ca şi în anii trecuţi, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a publicat Raportul anual referitor la crimele urii - incidente ţi răspunsuri (pe 2008) ca parte a mandatului său referitoare la Dimensiunea Umană. In cadrul Dimensiunii Umane, OSCE monitorizează anumite tipuri de încălcări ale drepturilor omului şi ale minorităţilor care sunt considerate ca având potenţial de a constitui surse pentru conflicte sau insecuritate în zona OSCE.

Raportul pe 2008 menţionează cazuri de intimidare, ameninţări, vandalism, hărţuiri, incendieri sau agresiuni şi subliniază că absenţa datelor statistice credibile face imposibilă realizarea unui tablou complet.

Datele referitoare la România au la bază un chestionar completat de autorităţile române şi date de monitorizare oferite de organizaţii neguvernamentale. Raportul menţionează date colectate de Ministerul de Interne, de poliţie la nivel local, de Procuratură, de CSM şi de organizaţii neguvernamentale cu absenţa unei metodologii comune care ar permite clara înţelegere a fenomenului. Raportul menţionează atacurile împotriva romilor care au avut loc în România în 2008.

Statisticile sunt din nou frustrante: 59 de cazuri de infracţiuni ale urii înregistrate de IGP, 21 de cazuri instrumentate de Procuratură în baza Art. 317 şi 6 în baza OUG 31 din 2002 pentru a concluziona cu 5 sentinţe date în baza Art. 247. Datele pe 2007 arătau: că IGPul nu a înregistrat niciun caz referitor la crimele urii; CSMul a identificat 9 cazuri de abuz în serviciu cu încălcarea unor drepturi, 2 persoane au fost condamnate la închisoare în timp ce în alte 7 cazuri executarea pedepsei a fost suspendată; OUG 31 din 2001 (interzicerea unor organizaţii şi simboluri cu caracter fascist, rasist, sau xenofob) a fost folosită în 9 cazuri însă în 3 dintre acestea au fost înregistrate excepţii, în timp ce în celelalte 6 cazuri s-au dat soluţii de neînceperea urmăririi penale. In baza statisticilor şi a cazurilor finalizate ar părea că România e lipsită de ură. Nu cred însă că am putea susţine asta şi în faţa familiilor de romi din Sânmartin sau Sâncrăieni.