Sanctionarea lui Jean Marie le Pen pentru discurs rasist a fost corecta - decizie de admisibilitate a CEDO

Saptamana aceasta CEDO a publicat decizia de admisibilitate in cazul Le Pen c. Frantei , o decizie foarte interesanta ca modalitate de abordare echilibrata a libertatii de exprimare in contextul discursurilor cu caracter rasist (politicianul francez facuse afirmati cu caracter discriminator la adresa comunitatii musulmane din Franta in 2005). Iata elementele cauzei:
În fapt

În 2005, preşedintele partidului francez Frontul Naţional, Jean-Marie Le Pen a fost amendat cu 10.000 EURO pentru “incitare la discriminare, ură şi violenţă împotriva unui grup de persoane”( musulmani) dupa ce, in cadrul unui interviu publicat în ziarul Le Monde, a afirmat că “în ziua în care în Fraţa nu vor mai fi 5 milioane de musulmani ci 25 de milioane, ei o să fie la conducere”.
Curtea de Apel din Paris a mai aplicat politicianului o amendă , tot de 10.000 EURO, în 2008, după ce acesta, intrebat in legatura cu prima amenda, a comentat : “Când spun oamenilor că atunci când vom avea în Franţa 25 de milioane de musulmani, va trebuie să avem grijă de noi, deseori oameni îmi spun: «Dar Domnule Le Pen, deja acesta este situaţia în prezent» - şi oamenii au dreptate”. Instanta a considerat că aceste comentarii sugerează că securitatea francezilor depinde de respingerea comunităţii musulmane. Curtea a reţinut că libertatea de exprimare a reclamantului nu poate fi considerată o justificare pentru afirmaţii care incită la violenţă şi ură. În 2009, Curtea de Casaţie a respins apelul reclamantului.

În drept

CEDO a constatat că autorităţile franceze au comis o ingerinţă în dreptul reclamantului la liberă exprimare, în forma unei condamnări penale. Această ingerinţă a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim, anume, protecţia reputaţiei şi drepturilor altora.

Curtea a reiterat importanţa de care se bucură dreptul la liberă exprimare în contextul dezbaterilor politice într-o societate democratică şi că acest drept nu se referă doar la informaţii sau idei care sunt receptate în mod pozitiv de către public, dar şi la acele informaţii care sunt ofensive, sochează sau deranjează. De asemenea, oricine se implică într-o dezbatere de interes public, poate recurge la exagerări sau chiar la provocări, cu condiţia să respecte drepturile şi reputaţia altora.

Afirmaţiile reclamantului au fost făcute în contextul unei dezbateri generale asupra integrării migranţilor, in special a celor musulmani. Data fiind amploarea temelor în discuţie, care în anumite condiţii pot genera conflicte, este necesar ca statul să aibă o marjă de apreciere considerabilă în aprecierea necesităţii ingerinţei în dreptul la liberă exprimare.

În cazul reclamantului, comentariile acestuia, în mod sigur au prezentat comunitatea musulmană într-o lumina deranjantă care ar fi putut să genereze sentimente de respingere şi ostilitate. El i-a instigat pe francezi împotriva unei comunităţi a cărei convingere religioasă a fost explicit menţionată şi a cărei creştere rapidă a fost prezentată ca fiind deja o ameninţare latentă la adresa demnităţii şi securităţii poporului francez.

CEDO a considerat că motivele oferite de instanţele naţionale pentru condamnarea reclamantului au fost relevante şi suficiente si ca amenda impusă nu poate fi considerată disproporţionată. Curtea a ajuns la concluzia că ingerinţa în dreptul la liberă exprimare a reclamantului a fost necesară într-o societate democratică, cererea sa fiind astfel respinsă.