Restricţia introdusă de Curtea Constituţională în aplicarea legislaţiei anti-discriminare în faşa Curţii Europene de Justiţie

Aşa cum era de aşteptat şi cum am menţionat în raportul de ţară pentru Comisia Europeană, limitarea stabilită în Decizia 1325 de Curtea Constituţională în ceea ce priveşte aplicarea Ordonanţei 137 de către instanţe în cazurile în care anumite acte normative generează un tratament diferenţiat în exercitarea drepturilor salariale în sistemul bugetar a generat deja controverse.

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 28 august 2010 a publicat cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de către Curtea de Apel Bacău.

Iată aspectele asupra cărora Curtea de Justiţie a UE se va pronunţa la solicitarea Curţii de Apel Bacau:

“Dacă art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la implementarea tratamentului egal între persoane indiferent de origine rasială sau etnică şi art. 17 din Directiva [...] 2000/78/CE [a Consiliului din 27 noiembrie 2000] de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă – ambele transpuse în dreptul intern prin O.G. nr. 137/2000 republicată si modificată, se opun unei reglementări naţionale sau unei hotărâri a Curţii Constituţionale care interzice instanţelor judecătoreşti naţionale să acorde reclamanţilor discriminaţi despăgubiri materiale şi/sau morale pe care le consideră adecvate în situaţiile în care repararea prejudiciului produs prin fapta de discriminare vizează drepturi salariale prevăzute de lege şi acordate unei alte categorii socio-profesionale decât cea din care fac parte reclamanţii. În acest sens a se vedea deciziile Curţii Constituţionale nr. 1325/04.12.2008 şi nr. 146/25.02.2010.

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, să se precizeze dacă judecătorul naţional trebuie să aştepte abrogarea sau modificarea normelor legale interne şi/sau schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care sunt prin ipoteză în contradicţie cu normele comunitare sau acesta este obligat să aplice în mod direct şi imediat în cauza în curs de soluţionare normele comunitare astfel cum au fost eventual interpretate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, lăsând neaplicată orice dispoziţie legală naţională sau orice hotărâre a Curţii Constituţionale care sunt contrare normelor comunitare.”

Din păcate Curtea de Apel şi-a construit argumentele în baza Directivei 43 şi a amestecat criteriul rasei şi etniei, protejat prin Directivă cu cel al apartenenţei la diferite categorii socio-profesionale (în speţă diferitele tipuri de magistraţi). Clarificările CJCE vor fi realizate strict din perspectiva dreptului comunitar (Directiva 43, poate şi Directiva 78=, astfel, răspunsul aşteptat de Curtea de Apel şi de practicienii dreptului anti-discriminării nu va veni de la Luxemburg. În schimb, o soluţie coerentă ţine de un nou proiect de revizuire a mecanismului constituţional care să recunoască atât rolul CNCD cât şi pe cel al instanţelor în ridicarea unor eventuale excepţii de neconstituţionalitate în cazuri de discriminare generate de acte normative.