Postarea de azi nu este una de critica shakespeareana desi versul din Romeo si Julieta ar putea sugera asta.
In contextul discutiilor legate de initiativa legislativa privind impunerea termenului de "tigan" in loc de "rom", spatiul public a fost inundat de argumente pro si contra mai mult sau mai putin hormonale, mai mult sau mai putin specializate. Comisiile intrunite astazi ne vor da sau nu motive de incredere in rationalitate si in statul de drept. Ce ma intriga insa este indiferenta cu care acest subiect este transformat de catre majoritari in unul marginal : dreptul la auto-identificare al unei minoritatii din Romania este tratat drept o bagatela relevanta doar pentru cei direct afectati sau pentru institutiile internationale in contextul indeplinirii obligatiilor asumate de catre statul roman - alte bagatele de tipul Conventiei Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, al Cartei privind Limbile Minoritatilor Regionale sau Minoritare, al Pactului privind Drepturile Civile si Politice sau al Pactului privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale.
A raspunde discursului etno-nationalist de tip paranoid-mesianic, satisfacut pentru ca a identificat (in sfarsit) solutia pentru "imbunatatirea imaginii Romaniei in strainatate" poate sa para inutil intr-o logica a dialogului. A lasa expertii specializati in istoria, cultura, limba romani sa ofere argumente pertinente referitoare la dreptul unei comunitati de a isi decide singura denumirea este iarasi o atitudine colegiala fireasca. A lasa argumentele de drept sa primeze in fata umorilor politice are iarasi sens. Incalcarea Constitutiei Romaniei ne priveste insa pe toti locuitorii cetatii. Cum se face atunci ca pana azi am gasit doar doua pozitii publice de opinie civica, ambele in Evenimentul Zilei - prima ii apartine Ioanei Lupea, cealalta lui Sorin Ionita.
Cum putem face trecerea la a fi solidari in diferenta de la starea curenta de solidaritate in indiferenta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu