Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România

Astăzi a fost lansat Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România. Ne bucurăm că se întâmplă în sfârşit şi ne apucăm de citit.

Că raportul este realizat exclusiv de academici fără implicarea practicienilor, fie ei guvernamentali fie neguvernamentali este o alegere care poate fi justificată. Că raportul este de fapt o compilaţie de studii şi statistici reciclate, e şi asta o alegere care ar putea fi justificată.

Ce îmi pare nejustificabil şi inacceptabil pentru un document care se doreşte o analiză comprehensivă a problemelor relevante ale societăţii româneşti în ceea ce priveşte riscurile sociale este selecţia subiectelor şi a subiecţilor. Grupuri vulnerabile cu probleme reale în ceea ce priveşte excluderea socială nu sunt deloc menţionate de raport, altele sunt tratate superficial sau deficitar.

Întâi absenţele notabile:
1. minorităţile sexuale (oare de ce suntem pudibonzi chiar şi în propunerile de politici publice, credem că persoanele LGBT vor dispare peste noapte dacă ne prefacem că nu există?). Culmea este că există studii realizate de Agenţia Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care oferă nu numai analiza situaţiei ci şi recomandările de intervenţii la nivel de politici publice şi modificări legislative.
2. minorităţile religioase- raportul atacă en passant Biserica Ortodoxă însă se face vinovat de chiar acuzele pe care le aduce BOR ignorând problematica extraordinar de diversă a incluziunii sociale în contextul denominaţiunilor religioase şi posibilităţile de intervenţie socială (sau de contribuţie la exclusiune socială) pe care cultele, asociaţiile şi grupările religioase le au.
3. persoanele cu dizabilităţi mintale - iarăşi politica struţului în ciuda unor analize pertinente atât internaţionale cât şi naţionale.
4. persoanele vârstnice - tratate drept masă electorală sau grup de pensionari pauperi, pericol social dat fiind dezechilibrul pe care numărul mare de pensionari îl generează cu numărul de persoane active ca şi cum este vina vârstnicilor că sistemul de pensii a fost abuzat cu complicitatea statului. Lipsesc însă analizele pertinente referitoare la rolul pe care persoanele de vârsta a treia îl pot avea în mod activ în societate, lipsesc recomadările care să arate interesul pentru valorificarea resurselor unei categorii de cetăţeni.
5. deţinuţii bănuiesc că dispar pentru că nu există riscuri în ceea ce priveşte incluziunea lor socială (sau sunt cu toţii acoperiţi de cele două teme din raport care vor genera probabil cele mai multe dezbateri şi anume legalizarea consumului de droguri uşoare şi decriminalizarea sexului comercial!).
6. dacă de locali nu ne pasă de ce ne-ar păsa că România ca stat de graniţă al UE este în calea fluxului migrator, că este necesar să regândim strategic politicile referitoare la azilanţi, refugiaţi sau persoanele tolerate pe teritoriul României - iarăşi studii există, mai trebuiau şi consultate.

La categoria prost tratate aş include eu două teme: situaţia femeilor (căci şi ele sunt grup vulnerabil în această ţară), respectiv situaţia persoanelor care trăiesc cu HIV SIDA. Le las pe feministe să analizeze datele folosite în ceea ce priveşte femeile (mai ales concluzia minunată referitoare la egalitatea de gen şi egalitatea de venit) şi mă limitez la analiza situaţiei persoanelor care trăiesc cu HIV SIDA căci în caz că nu s-a aflat copiii sunt între timp adulţi care îşi doresc să fie activi, să contribuie la rândul şi care se confruntă cu uriaşe bariere în accesul la piaţa muncii, accesul la servicii medicale de calitate, respectarea demnităţii lor umane inclusiv prin menţinerea confidenţialităţii. Şi în acest caz existau studii şi rapoarte dar la ce bun?

Chiar aşa, la ce bun?