Decizie CEDO de recunoastere a efectelor casatoriei traditionale rome

Săptămâna asta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o decizie extrem de interesantă prin care sancţionează Spania pentru încălcarea Art. 14 (interzicerea discriminării) şi a Art. 1 din Protocolul Adiţional 1 (dreptul la proprietate). In cauza Munoz Diaz v. Spain (Appl.no. 49151/07), petenta de etnie romă, căsătorită în anii 70 conform tradiţiilor rome şi care nu a realizat şi căsătoria civilă în faţa autorităţilor, s-a plâns împotriva faptului că în momentul decesului soţului său în 2000, autorităţile au refuzat să îi recunoască dreptul la pensie în calitate de soţie supravieţuitoare cu justificarea absenţei căsătoriei civile. In argumentaţia sa, petenta a arătat că această refuzare a recunoaşterii dreptului la pensie pe motivul absenţei căsătoriei civile constituie o formă de discriminare în raport cu căsătoria tradiţională romă. Curtea a luat în calcul faptul că autorităţile spaniole au tratat petenta, pe soţul său şi copiii rezultaţi din relaţie ca familie şi a arătat (paras. 56-57):


The importance of the beliefs that the applicant derives from belonging to the Roma community – a community which has its own values that are well established and deeply rooted in Spanish society. The Court observes, in the present case, that when the applicant got married in 1971 according to Roma rites and traditions, it was not possible in Spain, except by making a prior declaration of apostasy, to be married otherwise than in accordance with the canon-law rites of the Catholic Church. The Court takes the view that the applicant could not have been required, without infringing her right to religious freedom, to marry legally, that is to say under canon law, in 1971, when she expressed her consent to marry according to Roma rites.

Curtea menţionează un consens în ceea ce priveşte recunoaşterea nevoilor speciale ale minorităţilor şi o obligaţie de protejare a securităţii, identităţii şi modului de viaţă specifice, nu numai pentru garantarea intereselor acestor minorităţi ci şi pentru menţinerea diversităţii culturale care reprezintă o valoare adăugată pentru întreaga comunitate.