CJCE decizie privind discriminarea datorită vărstei la angajare şi pensionare în anumite poziţii

Curtea Europeană de Justiţie a publicat ieri un comunicat de presă în legătură cu două dintre cazurile pe care le-a avut pe rol şi în care a fost confruntată cu chestiunea discriminării pe criteriul vârstei în baza Directivei 78 din 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Curţii i s-a solicita să decidă dacă stabilirea limitei maxime de 30 de ani pentru recrutarea anumitor tipuri de pompieri şi stabilirea limitei de 68 de ani pentru pensionarea medicilor stomatologi sunt permise conform Directivei 78.

Curtea a decis că aceste limite de vârstă nu constituie discriminări pe motive de vârstă interzise atunci când este vorba despre pompieri care participă în mod direct la combaterea incendiilor și, în cazul dentiștilor, numai dacă această limitare răspunde în mod corespunzător și coerent unui obiectiv de protecţie a sănătăţii sau de politică a ocupării forței de muncă

Directiva 2000/78 (Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) interzice, în domeniul încadrării în muncă și al muncii, în special discriminările pe motive de vârstă, dizabilitate, religie, orientare sexuală. Cu toate acestea, directiva nu se opune unor măsuri naţionale necesare protecţiei sănătăţii. Aceasta permite de asemenea legiuitorului naţional să prevadă că, în anumite cazuri, un tratament diferenţiat, deși întemeiat pe vârstă sau pe o caracteristică legată de vârstă, nu constituie o discriminare și, prin urmare, nu este interzis.

Astfel, Curtea a decis că este admisibil un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de vârstă atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă. Un tratament diferențiat pe motive de vârstă poate fi admis de asemenea atunci când este necesar în scopul protecţiei sănătăţii sau când este justificat de un obiectiv legitim, în special de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale.

Landul Hessen (Germania) stabilește la 30 de ani vârsta maximă de recrutare a pompierilor în cadrul serviciului tehnic intermediar adică cei care, printre altele, combat incendiile. Această limită de vârstă urmărește asigurarea caracterului operațional și a bunei funcționări a corpului pompierilor profesioniști.

Colin Wolf și-a depus candidatura în orașul Frankfurt pentru o recrutare în cadrul serviciului tehnic intermediar al pompierilor. Candidatura sa nu a fost luată în considerare deoarece acesta depășea limita de vârstă de 30 de ani. La data depunerii candidaturii, domnul Wolf avea 29 de ani, însă la data următoarei recrutări ar fi avut 31 de ani. Tribunalul Administrativ din Frankfurt am Main, în faţa căruia domnul Wolf a chemat în judecată orașul Frankfurt pentru acordarea de daune interese, a solicitat Curţii de Justiţie să se pronunţe cu privire la marja de apreciere de care dispune legiuitorul național pentru a prevedea că tratamentele diferențiate pe motive de vârstă nu constituie discriminări interzise de dreptul comunitar.

În hotărârea pronunţată în cauza Wolf, Curtea constată că directiva nu se opune acestei limite de vârstă, astfel cum a fost prevăzută de Landul Hessen pentru recrutarea pompierilor serviciului tehnic intermediar.

Curtea a stabilit că tratamentul diferenţiat în funcţie de vârstă determinat de această limită de vârstă îndeplinește toate condiţiile prevăzute de directivă pentru a fi justificat. Astfel, preocuparea de a asigura caracterul operațional și buna funcționare a serviciului pompierilor profesioniști constituie un obiectiv legitim. În plus, faptul de a dispune de capacități fizice deosebite poate fi considerat o cerință profesională esențială și determinantă pentru exercitarea profesiei de pompier din serviciul tehnic intermediar, ai cărui membri participă în special la combaterea incendiilor și la acordarea de prim ajutor persoanelor. Necesitatea de a dispune de capacitatea fizică deplină de a exercita această activitate este legată de vârsta membrilor acestui serviciu dat fiind că, potrivit datelor știinţifice prezentate de guvernul german, foarte puțini funcționari în vârstă de peste 45 de ani au capacități fizice suficiente pentru a-și exercita activitatea în domeniul combaterii incendiilor. De altfel, se poate considera că limita de vârstă, pe de o parte, este corespunzătoare obiectivului care constă în asigurarea caracterului operațional și a bunei funcționări a serviciului pompierilor profesioniști și, pe de altă parte, nu depășește ceea ce este necesar realizării acestui obiectiv.

În ceea ce privește cauza Petersen, Codul securităţii sociale german, în versiunea aplicabilă acestei cauze, prevedea că autorizaţia de a exercita, în cadrul sistemului obligatoriu german de asigurări de sănătate, activitatea de dentist aflat în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate expiră la sfârșitul trimestrului în cursul căruia medicul aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate împlinește vârsta de 68 de ani. În afara acestui sistem de relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate, dentiștii își pot exercita profesia indiferent de vârstă.

În Germania, 90 % dintre pacienţi sunt asiguraţi prin sistemul obligatoriu de asigurări de sănătate.

Domnica Petersen era autorizată, din 1974, să acorde îngrijiri dentare în cadrul relațiilor contractuale cu casa de asigurări de sănătate. În aprilie 2007, aceasta a împlinit vârsta de 68 de ani. În faţa Tribunalului pentru Litigii de Muncă din Dortmund (Germania), doamna Petersen contestă decizia comisiei competente de autorizare a dentiștilor potrivit căreia autorizaţia sa de a exercita activitatea de dentist aflat în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate expiră la sfârșitul lunii iunie 2007. Această instanţă adresează Curţii de Justiţie mai multe întrebări privind compatibilitatea acestei limite de vârstă cu Directiva 2000/78. Instanţa de trimitere arată în special că, potrivit Curţii Constituţionale federale, această limită de vârstă ar fi justificată de necesitatea protejării pacienților și că, potrivit Tribunalului federal pentru Litigii de Muncă, aceasta ar fi justificată de obiectivul prin care se urmărește menţinerea posibilităţilor de încadrare în muncă a tinerilor dentiști aflaţi în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate.

În Hotărârea Petersen, Curtea constată că un stat membru poate stabili în mod legitim o limită de vârstă pentru exercitarea unei profesii medicale, precum cea de dentist, în scopul protejării sănătății pacienților.

Cu toate acestea, directiva se opune unei măsuri naționale care stabilește o limită de vârstă maxima pentru exercitarea functiei de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate, in speta 68 de ani, atunci cand aceasta masura are ca unic obiectiv protectia sanatatii pacientilor impotriva scaderii performantelor acestor dentisti dupa implinirea varstei mentionate, din moment ce aceeasi limita de varsta nu este aplicabila dentistilor care nu se afla in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate. Intr-adevar, o astfel de masura este incoerenta si, asadar, nu poate fi considerate necesara protectiei sanatatii.

In schimb, Directiva nu se opune unei astfel de limite de varsta atunci cand aceasta are ca obiectic repartizarea intre generarii a posibilitatilor de incadrare in munca in calitate de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate daca, tinand seama de situatia de pe piata muncii in cauza, aceasta masura este corespunzatoare si necesara pentru atingerea obiectivului respectiv. Varsta de 68 de ani pare suficient de avansata pentru a servi drept terrmen limita pentru autorizatia de a exercita activitatea de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate.

Curtea a considerat că îi revine instanţei naţionale sarcina de a identifica obiectivul urmărit de limita de varsta pentru dentistii aflati in relatii contractuale cu casa de asigurări de sanatate. In cazul in care aceasta limita de varsta ar fi, tinand seama de obiectivul pe care il urmareste, contrara directivei, ar reveni instantei nationale sesizatate cu solutionarea unui litigiu intre un particular si un organism administrativ, precum Comisia de autorizare a dentistilor, sarcina de a o lasa neaplicata chiar daca este anterioara directivei, iar dreptul national nu prevede inlaturarea sa.”