Actele de violenţă împotriva romilor din Bolintin Deal la CEDO

CEDO a publicat azi o decizie importantă pentru o comunitate curajoasă, pentru un activist tenace şi pentru aceia dintre noi pentru care numele Hădăreni, Plăieşii de Sus, Caşinu Nou, Kogălniceanu, Bolintin Deal înseamnă ceva mai mult decât simple repere geografice şi o hotărâre tristă ca argumentare pentru CEDO. Tănase şi alţii c. Romania (no. 62954/00) sunt cei 24 de aplicanţi romi care au locuit în Bolintin Deal şi ale căror case au atacate şi arse de o masă de 2000 de justiţiari în aprilie 1991. In faţa violenţei colective, aplicanţii şi-au părăsit casele iar proprietăţile lor au fost distruse. Procedurile care au urmat în faţa instanţelor româneşti au fost lungi şi inutile şi din păcate, aceiaşi soartă a avut-o şi plângerea lor la CEDO prin care au invocat încălcarea articolului 3 (interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane şi degradante), a articolului 6.1 (accesul la justiţie în termen rezonabil), articolul 8 privind dreptul la viaţă privată, articolul 13 şi articolul 1 din Protocolul 1 referitor la dreptul la proprietate dar şi articolul 14 care interzice discriminarea. Cum autorităţile au declarat că recunosc faptul că evenimentele la care se referă petiţia constituie încălcări ale articolelor 3, 6, 8, 13 şi 14 ale Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului 1. Pe modelul Moldovan , Gergely şi Kalanoyos, guvernul şi-a asumat obligaţia de a plăti daune şi de a adopta toate măsurile necesare pentru a garanta că drepturile lor vor fi respectate în viitor. Curtea a luat act de declaraţia guvernului şi, în ciuda protestului victimelor, a decis ca în baza articolului 37 să radieze (scoată de pe rol) cauza considerând că nu mai e necesară examinarea plângerii.
Sunt trei lucruri care lipsesc din decizie:
1. Declaraţia guvernului e lipsită de elementele concrete ale unei veritabile reparaţii şi angajamentul sună retoric şi ireal,
2. Acordul victimelor lipseşte cu desărşire, Curtea declarând că pur şi simplu nu mai e necesară examinarea plângerii fără consimţământul acestora, ceva ce în dreptul naţional ar fi considerat denegare de dreptate,
3. Experienţa din cauza Moldovan c. Romania menţionată ca model de către Curte şi de către autorităţi este de fapt un uriaş insucces, situaţia de pe teren din Hădăreni arănd că angajamentele asumate de Guvern şi în faţa CEDO şi prin HG din păcate nu au nicio valoare.