În cauza Commission v Greece- Judgment of the Court of Justice in Case C-559/07, CJCE a sancţionat diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte vârsta limită de pensionare şi durata perioadei de cotizare obligatorie ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. Aceste norme aplicau prevederi mai favorabile femeilor, în special în ceea ce priveşte mamele fără însă a remedia în mod real problemele cu care se confruntă femeile pe durata activităţii lor profesionale. Curtea a reţinut că dreptul comunitar interzice orice discriminare în ceea ce priveşte salarizarea între bărbaţi şi femei, indiferent care ar fi mecanismul care generează o astfel de inegalitate. Comisia a solicitat Curţii o declaraţie în ceea ce priveşte prevederile Codului de pensii civile şi militare din Grecia care stabileau diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte vârsta de pensionare şi minimul de ani de cotizaţie necesari care erau considerate ca încălcând principiul egalităţii de tratament.
In apărarea sa statul grec a arătat că diferenţele de tratament există dar a arătat că sistemul de asigurări sociale nu este acoperit de prevederile Tratatului (TEU), ci de cele ale Directivei 79/73. Diferenţele au fost considerate ca fiind corelate cu rolurile sociale specifice şi au fost definite de statul grec ca măsuri de compensare faţă de dezavantajele suferite de femei datorită perioadei mai scurte de contribuţie în muncă.
Curtea a arătat că fiecare stat membru este obligat să asigure aplicarea principiului salariului egal între femei şi bărbaţi pentru muncă egală şi a definit conceptul de drepturi salariale în sensul larg arătând că acestea nu implică şi sistemele de asigurări sociale.
Curtea a invocat Directiva 79/7/EEC din 1978 privind implementarea progresivă a principiului agalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în chestiuni referitoare la asigurările sociale care permite statelor membre să adopte excepţii în ceea ce priveşte stabilirea vârstei de pensionare.
Curtea a observat că pensiile plătite în cadrul sistemului grecesc de pensii respectă criteriile stabilite de jurisprudenţa CECJ pentru a putea fi definite ca formă de plată şi a arătat că stabilirea de vârste obligatorii de pensionare şi de perioade limită de contribuţie între muncitori în situaţii comparabile în funcţie de sexul acestora ca modalitate de acordare a pensiei contravine principiului egalităţii de tratament. Curtea a arătat că principiul egalităţii de tratament nu împiedică statele să adopte măsuri care ar acorda avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea activităţilor profesionale de persoane al căror sex este insuficient reprezentat în profesia respectivă sau pentru a preveni sau compensa anumite dezavantaje în activitatea profesională.Cu atât mai mult, măsurile luate la nivel naţional trebuie să susţină femeile să îşi desfăşoare activităţile profesionale în mod similar cu bărbaţii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu