CNCD publică Raportul Anual privind activitatea sa în 2008

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a publicat Raportul său de activitate pentru 2008. Cum la capitolul imagine şi strategie de comunicare CNCD mai are încă mult de lucrat, cei interesaţi pot obţine Raportul solicitându-l pe adresa CNCD. Această lipsă de promovare a Raportului CNCD, precum şi a activităţii CNCD, în general, aduce un imens deserviciu acestei instituţii, ceea ce este nedrept date fiind eforturile imense pe care le fac cei din CNCD pentru a-şi duce până la capăt mandatul în ciuda constrângerilor materiale şi nu numai.

Raportul de activitate pentru 2008 are o structură diferită de rapoartele precedente.O nouă secţiune oferă imaginea de ansamblu a poziţiei CNCD ca urmare a clarificărilor referitoare la statutul CNCD rezultate din deciziile Curţii Constituţionale, poate că în acest fel jurnaliştii nu vor mai trâmbiţa neconstituţionalitatea Consiliului. Datele statistice referitoare la numărul de petiţii, obiectul plângerilor, controlul de legalitate al hotărârilor CNCD de către instanţe, capitolul referitor la activitatea de prevenire, oferă informaţii utile pentru cei care încearcă să înţeleagă rolul şi activitatea CNCD. Datele sunt bine gândite şi bine structurate şi redau jumătatea (aproape) plină a paharului în ceea ce priveşte combaterea discriminării deoarece cealaltă jumătate, cea a activităţii instanţelor rămâne încă o mare necunoscută.

Din păcate, au dispărut capitolele de analiză pe teme sensibile (fie în anumite domenii - educaţie, sănătate, locuire, fie în ceea ce priveşte specificul discriminării unor anumite grupuri vulnerabile - mă gândesc aici la necesitatea unui capitol de analiză a problematicii discriminării în contextul comunităţilor de romi sau a minorităţilor religioase, la o analiză a discriminării în cazul relaţiilor salariale în domeniul public, discuţie extrem de utilă în contextul actual al legislaţiei privind salarizarea unică). Lipseşte din Raportul pe 2008 şi o analiză a impactului deciziilor CNCD, fapt ce poate fi parţial explicat de absenţa unui mecanism de monitorizare a respectării hotărârilor CNCD.

Tonul raportului, selecţia de jurisprudenţă de contencios a CNCD, absenţa unui capitol de recomandări specifice de identificare a unor acte normative sau politici publice cu potenţial discriminator, din păcate nu pun în lumină activitatea CNCD aşa cum ar merita această instituţie. Moderaţia şi modestia au prevalat şi poate că în acest context ar fi trebuit evidenţiate şi reuşitele Colegiului, principalul succes constând în consolidarea unei instituţii independente cu rol administrativ-jurisdicţional în prevenirea şi combaterea discriminării, o instituţie care este citată ca exemplu de succes în documentele europene.

Recunosc că mi-aş fi dorit ca exerciţiul anual al raportării către Parlament şi public să fie ceva mai mult decât îndeplinirea unei obligaţii legale, o modalitate de justificare a bugetului, şi asta nu numai în cazul CNCD, ci al oricărei instituţii cu rol în protecţia drepturilor fundamentale. Aştept încă acel document consolidat care îşi asumă o analiză serioasă a situaţiei drepturilor omului, inclusiv în domeniul specific al combaterii discriminării, cu analiza tendinţelor şi indicarea pro-activă a unor măsuri concrete dar şi a unor pericole reale. Cum CNCDul rămâne în opinia mea singura dintre instituţiile care au un mandat în protejarea drepturilor omului în România care nu a alunecat în zona cosmetizării comode şi a bifatului realizărilor cincinale în satul potempkinian al democraţiei româneşti, speram ca acest mesaj să vină în raportul său anual.